niceedit-1

„Whole World is Watching”

Hallo, lume! 🙂
Astăzi am să vă vorbesc despre nişte… revelaţii pe care le-am avut în ultima vreme şi despre nişte experienţe foarte interesante pe care le-am trăit. ( pentru că, da, din când în când, mai fac şi eu chestii interesante în afară de fâţâitul în oglindă şi alte „fashionisme” :)) )

Ultima perioadă a fost destul de intensă pentru mine şi am avut parte de nişte întâmplări pe care nu le-aş fi anticipat niciodată. Dar cred că în asta constă frumuseţea vieţii: în imprevizibil.
Dacă ar fi să fac o listă cu tot ceea ce am înţeles eu din cele mai recente experienţe, atunci lista ar arăta aşa:

  •  Cred că dacă ai ajuns să te cunoşti suficient de bine şi dacă ai o conştiinţă curată, părerea oricui altcuiva despre ceea ce faci e irelevantă. Nu trebuie să ne mai pese atâta de ce zic alţii despre noi. Cred că trebuie să avem o voce şi să o folosim şi cred că am tăcut prea multă vreme… Atât de multă vreme, încât unii îşi închipuie că ne pot manipula şi juca pe degete, fiindcă oricum, noi nu vom spune nimic şi vom înghiţi totul. Ar trebui să nu le mai permitem să ne trateze altfel decât merităm, în special atunci când ştim că nu am greşit. Şi pentru cei care încă nu sunt convinşi că trebuie să aibă o voce şi să o folosească pentru a-şi asigura… frumuseţea amintirilor, să acceseze articolul de aici, care pe mine m-a frapat. Îmi place mult finalul poveştii – care e o lecţie subtilă pentru toţi cei care nu şi-au impus ( cu eleganţă ) încă vocea: „As of June 2015, Ali, now sixteen, has unofficially changed her name
    from Nujood, which means hidden, to Nojoom, which means stars in the
    sky
    .”

 

  • Societatea preferă mediocritatea. Se vede asta de la cel mai jos până la cel mai înalt nivel. Şi pentru că se întâmplă asta, consider că e datoria noastră, a celor care au văzut măcar o dată cât de eronat funcţionează „mecanismele” societăţii, să nu lăsăm ca fenomenul ăsta să continue. Tocmai de-aia ar trebui să promovăm autenticitatea, excelenţa, specialul şi, în general, toate acele lucruri mărunte care fac diferenţa ( = detaliile ). Nu trebuie să urmăm turma, niciodată nu mi-a plăcut să fac asta. Nu trebuie să fim mediocri doar pentru că toţi ceilalţi sunt aşa. ( v-am mărturisit de multe ori gustul meu pentru extravaganţă, de exemplu ) Deşi e greu de crezut, sensibilitatea, subtilitatea, profunzimea încă mai sunt apreciate de oameni. Până la lacrimi. 🙂 Poate de acei oameni, care, ca şi mine, cred în ele.

  • Şi, în sfârşit, cred că trebuie să continuăm să facem ceea ce iubim. Doar dacă alţii au vrut să ne pună beţe-n roate şi, momentan, au reuşit, asta nu înseamnă că au câştigat războiul, ci numai o bătălie. Asta nu înseamnă că noi trebuie să ne oprim doar pentru că ei îi preferă pe cei slabi, pe care îi pot dirija uşor. Dacă „ne-au frânt aripile”, trebuie să sărim, să ne căţărăm, dar oricum, nu putem să renunţăm la cer. Să îi rugăm pe ceilalţi să ne ajute să zburăm din nou. Pentru că, aşa cum v-am mai spus, eu cred în oamenii care se ajută unii pe alţii. ÎNCĂ. Şi sunt convinsă că împreună vom reuşi să facem ceea ce iubim şi apoi, să iubim ceea ce vom fi construit împreună. 🙂

Aş vrea să închei articolul acesta cu o scurtă poveste, spusă de nişte poze şi de una dintre cele două melodii preferate ale mele, „Whole World is Watching” de la Within Temptation ( o trupă rock olandeză ), o poveste care este, de fapt, a unor… „great debaters”, poate prea „great” pentru societatea mediocră din care facem parte pe care trebuie să o schimbăm:
„You live your life.
You go day by day
Like nothing can go wrong.”

 

 „Then scars are made,
They’re changing the game.
You learn to play it hard.”
„The whole world is watching
When you rise.
The whole world is beating
For you right now.”
„Your whole life is flashing
‘fore your eyes.
It’s all in this moment that changes all.”

„You saved yourself.
You found who you are,
That never goes away.”

*Maria Istrate, eu şi Ana Maria Berceanu, de la stânga la dreapta*

Sharon den Adel, solista trupei Within Temptation, a spus despre melodia de mai sus: „That’s
a very
positive feeling, a feeling of empowerment, like everybody is watching
you while you’re getting to this finish line. You finally ran that marathon and
you finally reached the finish line.
That’s what the song is about.” Iar eu cred că, de fapt, despre asta e viaţa, în sine. 🙂
P.S.:
  • Dragi instituţii de debate din ţară, învăţaţi să aveţi încredere în oameni.
  • Dragi arbitri şi instructori de debate din ţară, învăţaţi ce înseamnă integritatea şi uitaţi de interesele proprii.
  • Dragi debaters de pretutindeni, învăţaţi ce înseamnă ţinuta şi prestanţa. Când vii în faţa oamenilor să le vorbeşti, nu contează numai ce şi cum spui, ci şi cum arăţi în timp ce faci asta. 😉
*Mulţumesc pentru atenţie. O zi frumoasă în continuare! 😀
„You never know if you never try…” 
Stay strong & change the world,
Victoria

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *