veronica-2

Veronica Sticlaru – o poveste despre curaj

Bună! Salut! Hallo! Dar… mai nou, ştiţi voi, „ceau!” :))
Astăzi vreau să vă prezint o persoană specială şi, mai ales, vreau să vă spun povestea ei, pentru că povestea ei este mai mult decât inspiraţională, povestea ei ar putea fi luată ca exemplu şi ar putea schimba mentalităţi.

 

Vă mai amintiţi de asta, nu? Da, a fost primul meu articol scris aici şi vă ziceam atunci că cea care mi-a servit drept „muză” pentru blog este Ana Morodan, Contesa pe care am s-o admir mereu. Ei bine, prin intermediul Anei am cunoscut-o, virtual, pe Veronica Sticlaru, o tânără simplă care a lucrat aproape doi ani ca asistentă a Anei.
Ei bine, atunci când am cunoscut-o personal pe Ana, nu ştiam prea multe despre Veronica, însă de Crăciun, în 2015, am aflat. 🙂 Aşa cum declara pentru un articol în cadrul site-ului Metropotam, ceea ce îi place să facă este antreprenoriatul ( pornise, cumva, pe acest drum la 18 ani ) şi, fiindcă este o persoană foarte creativă, a ales să devină antreprenoare în domeniul confecţionării manuale a diverselor obiecte.
Ah, let me be clear: Veronica nu mai este astăzi asistenta Anei Morodan, ci a ales să meargă pe propriul drum, a ales să revină la ceea ce iubea, adică la pasiunea pe care începuse să şi-o cultive de la 18 ani.

 

Asta înseamnă că tânăra noastră simplă, care înainte obişnuia să rămână mereu în umbra Anei, pentru că îşi cunoştea şi îşi respecta rolul şi atribuţiile, a avut suficientă voinţă pentru a ieşi din zona de confort şi pentru a-şi urma visurile şi idealurile. Şi nu numai voinţă a dovedit că are, ci şi mult curaj. Căci, deşi ar putea părea, nu e deloc uşor să îţi reorganizezi viaţa profesională, după ce ai creionat, pentru o perioadă, o linie de plutire în ceea ce priveşte acest aspect al vieţii tale.
Îmi plac oamenii care au curajul de a-şi urma propria cale şi oamenii care ne demonstrează tuturor că niciodată nu e prea târziu pentru a-ţi îndeplini visul. Aici e vorba de aceia care nu se complac, de aceia care nu aleg să rămână într-un loc doar pentru că acolo e mai uşor, de aceia care luptă pentru ceea ce îşi propun. Şi, cu siguranţă, o astfel de persoană este şi Veronica Sticlaru.
Aşa cum poate ştiţi deja, cu ocazia Crăciunului, Veronica a confecţionat globuri personalizate şi a colorat şi a bucurat o ţară întreagă cu creaţiile sale speciale, unice, fermecătoare. Ideea ei mi-a amintit de târgul de Crăciun de la Viena, unde găseai fel şi fel de obiecte handmade, realizate, parcă, exclusiv pentru tine. M-am bucurat să văd că un om cu imaginaţie a dat viaţă unei poveşti asemănătoare şi la noi. 🙂

 

 

Între timp, Veronica a mai personalizat căni, păstrând globurile – aşa cum e normal – doar pentru Crăciun.
 Sursa: Facebook
Iar acuuum, pentru că se apropie minunata zi de 1 martie, creativa Veronica s-a gândit să reînvie specificul românesc – idee cu care sunt perfect de acord – şi să readucă esenţa poporului nostru în… mărţişoare. Confecţionează mărţişoare brodate manual cu motive tradiţionale româneşti din diverse zone ale ţării. Cred că, faţă de orice alte mărţişoare cu broşe, personaje din desene animate sau până şi cu flori, acestea sunt deosebite şi pur şi simplu autentice. Nu exagerez deloc. Ne readuc pe noi, oamenii veşnic preocupaţi de globalizare şi modernizare, la origini şi transformă ziua de 1 martie într-o zi… neaoşă de 1 martie. 🙂
Sursa: Facebook 

Aşadar, hai să prefacem ţara asta într-un spaţiu al oamenilor dedicaţi, al oamenilor luptători, al oamenilor care nu şi-au uitat rădăcinile. Hai să ne întoarcem la ceea ce contează cu adevărat şi la ceea ce va triumfa oricând: simplitatea, spiritul ludic, fericirea de a-i face fericiţi pe alţii.
Cred cu tărie că povestea Veronicăi, povestea tinerei care, deşi s-a aruncat pentru o clipă în tumultul vieţii, nu a uitat niciodată cine era cu adevărat şi ce voia de la ea însăşi, această poveste despre curaj şi despre puterea de a-ţi duce idealurile către o concretizare, poate deveni oricând povestea fiecăruia dintre noi. Trebuie doar să îţi doreşti cu toată fiinţa ta să reuşeşti. Şi ea şi-a dorit. Şi a reuşit. 🙂 Aşa că, te felicit şi te admir, Veronica, pentru că ai dovedit că se poate şi pentru că ne-ai oferit tuturor un exemplu. ( Şi pentru că mâinile tale îndemânatice nu dau naştere unor obiecte, ci dau naştere zâmbetelor, în sufletele noastre )
Pe Veronica o găsiţi aici, aici sau aici. Dar, de fapt, o găsiţi pe drumul ei de antreprenoare şi în povestea sa despre curaj. 🙂
Îndrăzniţi şi voi, dragilor! Îndrăzniţi… să reuşiţi!
„You never know if you never try…” 
Pe curând,
Victoria-cea-pregătită-pentru-mărţişoarele-tradiţionale  

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *