ultimate beauty

The Ultimate Beauty

Salut tuturor!

Iată că ne regăsim pe aceste tărâmuri virtuale. Nu de alta, dar ţin să vă zic două vorbe despre ceea ce, pentru mine, a căpătat recent sensul de ultimate beauty. Se numeşte „dragoste de înţelepciune” sau filosofie. Şi m-a cucerit prin „Lumea Sofiei” a lui Jostein Gaarder.

Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar nu îmi place prea mult să împrumut cărţi de la bibliotecă. Şi când spun că nu îmi place prea mult, vreau, de fapt, să spun că detest asta de-a dreptul. Numai când mă gândesc că paginile peste care eu îmi trec degetele au mai fost atinse de zeci, poate sute de alte degete înainte… Şi nu, nu e vorba de microbi sau alte chestiuni similare. N-am nicio fobie în domeniul ăsta. Respingerea mea faţă de cărţile de la bibliotecă ţine de intimitate, de relaţia pe care o am cu cartea.

Pentru că, da, îmi place să mă cuibăresc cu o carte bună sub pătură, îmi place să o iau cu mine la masă ( deşi ştiu că nu e chiar sănătos să citeşti în timp ce mănânci ), pe scurt, ador să o duc peste tot, să o citesc în fiece unghier. Ador să fie a mea, să îmi aparţină. Poate ţine şi de egoism lucrul ăsta, de ce să mă fac că nu îmi dau seama? :))

Ei bine, poate acum înţelegeţi de ce mă bucur extraordinar de Crăciun, atunci când primesc cărţi. Fiindcă e ca un fel de tradiţie: de fiecare Crăciun primesc măcar o carte. Fireşte, cumpăr cărţi şi peste an, dar parcă cele de pe 25 decembrie sunt magice. La fel a fost şi „Lumea Sofiei”, de Jostein Gaarder, pe care am găsit-o sub brad şi care a fost dragoste la prima… copertă. Poate de-asta:

 

ultimate beauty

 

Însă „Lumea Sofiei” e mult mai mult decât o carte cu un fluture pe copertă. Este „romanul istoriei filosofiei”, după cum ne anunţă subtitlul. Şi deşi pare incredibil ( căci nicio istorie nu se poate reduce la un roman ), Jostein Gaarder a reuşit să rezume, să schiţeze toată istoria filosofiei acestei lumi în 35 de capitole care însumează 438 de pagini. Pe care le-am citit ca o adevărată devoratoare. :))

Lumea Sofiei pare banală, până când se dovedeşte aproape stranie. Sau straniu de surprinzătoare. Este, de fapt, lumea unei adolescente din care nu lipsesc mici certuri cu mama, o cea mai bună prietenă sau dragostea pentru animale. Totul pare obişnuit până în acest punct, aşa-i? Ei bine, fantezia prinde contur atunci când Sofia primeşte un mesaj anonim, alcătuit dintr-o singură întrebare: „Cine eşti tu?”. Acesta se dovedeşte a fi începutul lecţiilor de filosofie pe care Sofia le primeşte de la un… personaj misterios. Mi-a plăcut mult acest start al aventurilor Sofiei, fiindcă m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva, înainte de orice altceva, ar trebui să ne întrebăm cine suntem şi să încercăm să găsim răspunsul de-a lungul vieţii noastre. 🙂

Informaţiile pe care Sofia le primeşte despre filosofie devin un adevărat curs şi pentru cititor. Cel puţin, aşa a fost pentru mine. Iar adevărul este că am fost atât de fascinată de această ramură a ideilor – filosofia – încât am început să îi admir realmente pe filosofii din toate timpurile. De ce? Fiindcă mi-am dat seama că sunt unii dintre oamenii cu cea mai complexă gândire, care se străduiesc să găsească răspunsuri la întrebări existenţiale; acestă aparent simplă activitate mi se pare una dintre cele mai înălţătoare de pe faţa Pământului. Pentru mine, chiar a devenit the ultimate beauty.

În ceea ce priveşte cartea lui Jostein Gaarder, n-aş putea spune că acţiune ia brusc o turnură neaşteptată, ci mai curând, impresionează şi surprinde treptat. Căci, ulterior, după multe indicii, Sofia ni se înfăţişează ca un personaj într-o carte pentru Hilde – care este un alt personaj din roman. E ca jocul cu păpuşile Matrioşka. E vorba de o carte dintr-o carte dintr-o carte. Însă la un moment dat, graniţa dintre ficţiunea lumii Sofiei şi realitatea lumii lui Hilde este atât de subţire, încât te întrebi care-i, de fapt, realitatea şi care e ficţiunea. Şi apoi, ajungi să te întrebi dacă nu cumva Lumea Sofiei este şi lumea noastră. Oare lumea noastră, cu tot ceea ce cunoaştem noi, nu e doar o lume dintr-o altă lume? Ce ne face să credem că lumea noastră este singura sau cea mai cuprinzătoare?

Vă las mai jos 5 citate care mi-au rămas în minte şi care sper să vă deschidă apetitul lecturii:

 

  • „Sunt mulţi cei care gândesc că lumea e la fel de neînţeles ca şi scamatoria cu iepurele scos dintr-un joben care părea să fie gol. (… ) De fapt, chiar noi suntem iepurele alb scos din joben. Spre deosebire de iepurele alb, care nu este conştient că participă la o scamatorie, noi simţim că suntem parte din acest mister. (… ) Ar fi mult mai potrivit să comparăm iepurele alb cu universul. Noi, ceilalţi, n-am fi decât nişte gângănii care mişună prin blana iepurelui, pe când filosofii ar încerca să se cocoaţe pe unul dintre acele fire subţiri de blană ca să ajungă să-l privească în ochi pe magician. Mă mai urmăreşti, Sofia? Va urma.”

 

  • „Toate calităţile copilului (…) se află în sămânţa bărbatului. Femeia, mai spunea Aristotel, este ca pământul care se mulţumeşte să primească şi să facă să crească sămânţa, dar semănătorul este bărbatul. (…) Este într-adevăr surprinzător şi absolut regretabil că Aristotel, un om atât de inteligent, a ajuns să se înşele atât de grav în privinţa raporturilor dintre bărbaţi şi femei. Ceea ce dovedeşte două lucruri. În primul rând, că Aristotel nu prea avea experienţă în ceea ce priveşte viaţa femeilor şi a copiilor; în al doilea rând, ne demonstrează cât de primejdios este să îi laşi pe bărbaţi să deţină supremaţia în filosofie şi ştiinţă.”

 

  • „Berkeley nu se mulţumeşte să pună la îndoială doar realitatea materială, ci şi timpul şi spaţiul, căci ele nu au deloc o existenţă independentă, spune el. Felul cum noi percepem timpul şi spaţiul este ceva care nu există decât în conştiinţa noastră. Pentru noi, una sau două săptămâni nu înseamnă neapărat acelaşi lucru cu una sau două săptămâni pentru Dumnezeu…”

 

  • „O galaxie poate fi la miliarde de ani-lumină depărtare de o alta, dar toate au aceeaşi origine. Toate stelele şi planetele fac parte din aceeaşi familie… (…) Asta ne priveşte în mod direct. Pentru că şi noi suntem făcuţi din aceeaşi materie. Suntem o scânteie din focul care a încins universul cu câteva miliarde de ani în urmă.”

 

  • <<Înţeleptul Zhuang Zi, de exemplu, spunea: „Am visat într-o zi că eram un fluture şi acum nu mai ştiu dacă eu sunt Zhuang Zi care a visat că e un fluture sau dacă sunt un fluture care visează că este Zhuang Zi”.>>

 

ultimate beauty

 

„Lumea Sofiei” a apărut în anul 1991. A fost tradusă în 53 de limbi, iar în 1995 a fost vândută în peste 30 de milioane de exemplare, atingând recordul de vânzări la nivel mondial. Ei bine, această carte m-a făcut să înţeleg că filosofia este, fără doar şi poate, the ultimate beauty, nu pentru că este „arta” de a şti, ci pentru că îşi propune să afle; nu pentru că găseşte răspunsuri la întrebări esenţiale, ci pentru că se încumetă să adreseze acele întrebări. Poate doar dacă ne vom încumeta şi noi, vom ajunge să descoperim lumile mai mari decât lumea noastră. Pentru că sigur există. 🙂

 

„You never know if you never try…”

Cu bine,

Victoria

 

 

 

 

 

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *