eusidan-1

Ultima seară în care „Divanul” a fost la Craiova


S-a terminat. Gata! De astăzi, festivalul Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară poate fi urmărit la Portul Cultural Cetate. Cu alte cuvinte, activitatea mea de blogger al festivalului se încheie cu acest articol, în care vă voi povesti cum a decurs ultima seară a „Divanului” la Craiova.

Aşa cum v-am spus, a fost mai spectaculoasă decât prima seară şi, spre fericirea mea, au venit mai mulţi oameni. Pun pariu că, dacă aveam să continuăm aşa încă două, trei seri, la un moment dat, sala avea să fie plină. Sau… Centrul Vechi, că uite, vremea deja s-a schimbat în bine! Dar să trecem peste…
Când am ajuns aseară la Teatrul Colibri – după nişte reprize serioase de ploaie şi un trafic infernal – mi-am luat rolul mai în serios ca niciodată şi am realizat, cu ajutorul extraordinar al Mădălinei Ştefan ( fotografa mea, la acest eveniment ), un shooting special şi drăgălaş, cu persoane la fel de speciale şi drăgălaşe, printre care…
Da, exact, Dan Bordeianu. Foarte şarmant, de altfel.
Apoi, m-am jucat cu preţiosul meu colier cu pietre de Murano, unul dintre favoritele mele coliere statement:

E atât de elegant şi feminin, încât nu poţi să nu ai încredere în tine atunci când îl porţi. Şi că tot veni vorba… Ar trebui să vă găsiţi şi voi accesorii sau ţinute care să vă dea încredere, care să vă facă să vă simţiţi… so, so powerful!
O, da! Era să uit! Mi-am făcut prieteni noi, din… pluş, că doar de! Orice fetiţă de maxim 5 ani îşi face astfel de prieteni, deci mă regăsesc :)) :

Mădă a imortalizat aici tocmai momentul … „before the kiss”! N-aţi venit, aţi ratat distracţia. Eu v-am invitat… şi v-am şi aşteptat… ( din nou!!! )
Avem aici zâmbetul care spunea: „oare pe unde or fi cititorii mei?”
Trecând la lucruri mai serioase, după cum deja ştiţi, aseară am vizionat o genială piesă de teatru, „Harap Alb”, interpretată după basmul cult al lui Ion Creangă, dar în viziunea modernă a liceenilor de la Drama Club, din Botoşani.
Şi aici sunt eu, înainte de show:
Ca şi în prima seară, Dan Bordeianu şi Iulia Verdeş ne-au ghidat în lumea Divanului:

Iar ceea ce a urmat a fost memorabil! Tinerii actori s-au descurcat minunat! Au fost dezinvolţi şi şi-au intrat impecabil în roluri, combinând replicile clasice cu unele hazlii şi, pe alocuri, actuale… De asemenea, tot ceea ce a ţinut de tehnică a fost la fel de impresionant, fiindcă efectele vizuale şi sonore au creat o atmosferă, cu adevărat, de poveste. Fragmentele muzicale moderne sau cele dansante, jocul de lumini sau cel de… miresme au umplut sala de magie, mister şi exuberanţă.
Dacă aveţi vreodată şansa, să le vizionaţi piesa, pentru că merită! Fiecare clipă este plină de umor şi veselie. Clar, nu are cum să nu vă placă sau să vă lase indiferenţi.
Până atunci, aici sunt actorii mei preferaţi dintre ei:
 Cel care l-a interpretat pe calul lui Harap Alb a fost excepţional! A avut un rol dificil, dar l-a concretizat cu succes.

 Iar tânărul care l-a interpretat pe Harap Alb a fost… aşa cum ar fi un Harap Alb modern. Foarte glumeţ. Şi un pic naiv. Dar într-un mod adorabil. Categoric, a fost sufletul piesei!
După ce piesa s-a finalizat, m-am strecurat, cu graţia unei Little Lady, în culise, unde mi-am dat seama că talentaţii actori formează o mare familie şi sunt prieteni buni şi în spatele scenei. Ştiu că-i previzibil, dar în culise s-a întâmplat asta:
Bineînţeles, în pauza dintre piesa de teatru şi film, toată lumea aştepta cu nerăbdare filmul şi se întreba ce s-ar putea ascunde în spatele enigmaticului titlu, „Copiii preotului”… Toată lumea, printre care şi eu:
Eh… în curând, am aflat toţi. Nu vreau să vă spun prea multe despre acestă peliculă, fiindcă este o comedie +18 şi cred că trebuia specificat undeva acest lucru, dar, din nou, trecem şi peste asta…
Acum ar trebui să concluzionez: seara a fost plină ( de râsete şi bună dispoziţie şi de o grămadă altele… ), sala nu la fel de plină, dar cât de cât decentă – şi vreau să le mulţumesc tuturor celor care au venit la festival în ciuda vremii neprielnice şi a stărilor melancolice, de toamnă… Eu am strâns amintiri şi am trăit noi experienţe, am întâlnit oameni frumoşi, din toate punctele de vedere şi am cunoscut o altă faţă a României decât cea care se promovează zilnic, am cunoscut o Românie simpatică, o Românie care se străduieşte să se culturalizeze, o Românie a iniţiatorilor şi a visătorilor, totodată, a tinerilor talentaţi şi a celor care vor să o dezvolte pe calea binelui. Cred că acest festival este despre valori, despre oameni creativi, muncitori, ambiţioşi, despre sentimente pozitive şi surâsuri, despre energie şi umor, despre cum arta poate fi o escapadă din realitate sau un stil de viaţă, despre bunătate şi altruism şi despre toţi cei care sunt iubitorii lui.
Am fost onorată să promovez acest inedit festival pe blogul meu – şi am nădejdea că v-a plăcut şi vouă şi că, deşi nu aţi reuşit să veniţi, aţi trăit cumva momentele acestea de sărbătoare pe blogul meu. Le mulţumesc încă o dată doamnei coordonator, Monica Felea, căreia toţi ar trebui să îi mulţumim, de altfel, fiindcă a avut ideea de a invita trupa de teatru de la Drama Club la festival, precum şi doamnei PR cultural, Simona Rădoi.
Vreau să dedic ultima frază Mădălinei Ştefan: Mădă, ai toate aprecierile mele! Şi… la cât mai multe colaborări! Te îmbrăţişez şi îi transmit salutări familiei tale!
Eu şi Mădă, un mic om MARE. ( eu v-am zis că am o fotografă drăgălaşă foc! Şi o prietenă grozavă! )
Cum spuneam la început, de astăzi, Divanul se mută la Cetate, acel mic paradis cu soare etern. Prietenii ştiu de ce. :)) Să îl urmărim în continuare aici sau aici.
Noi ne auzim curând. Sper.
„You never know if you never try…” 
Cu drag,
Victoria 
 
 

 
 

Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *