2017

Time To Say: Goodbye, 2017!

Dragă lume,

Un nou final de an este deja aici și, așa cum am procedat și în 2016, voi trage o linie și acum și voi revedea cu ochii minții ceea ce s-a întâmplat în 2017, pentru ca la sfârșit să încerc să cuprind esența anului care se încheie într-un singur cuvânt. 😀

 

 

2017

Foto: Gabriel Grigore

Am pășit în 2017 parcă ghidată de o atracție eternă, spre mister – despre care am scris aici. Probabil, cartea pe care o citisem de Crăciun în 2016, „Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder, își făcea simțit efectul. Odată cu acea carte am simțit că descoperisem The Ultimate Beauty, așa cum v-am dat de înțeles. Descoperisem la sfârșitul anului trecut filozofia, prezentată poate copilărește în acel roman pentru cei mici. 😀 Iar asta mi-a dat imboldul de a vă vorbi despre lucruri inexplicabile precum misterul. Oricum, v-am recomandat și cartea în ianuarie, vă amintiți?

2017

 

 

Dar nu putem sta chiar tot timpul cu nasul în cărți – deși pe mine nu m-ar deranja, recunosc :)). Peste o lună, în ultimele zile din februarie 2017, am demarat o serie de întâlniri la Biblioteca Germană cu scopul unor discuții în limba germană. Cu toate că din septembrie nu mi-am mai găsit timp pentru acest proiect, Sprechen Sie Deutsch? rămâne pentru mine o încercare – sondată cu reușită, aș îndrăzni să spun – de a strânge în jurul meu oameni cu aceleași preferințe, pasiuni, idei. Nu aș putea să menționez asta fără să le mulțumesc încă o dată prietenilor care m-au sprijinit în aventura asta: Ana, Maria și Vlad. 🙂

 

2017

 

Foto: Gabriel Grigore

Pentru mine, primăvara anului 2017 a venit cu o noutate interesantă și provocatoare. Deși aveam alte planuri pentru acea perioadă, atunci când am fost acceptată în juriul liceenilor din cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar pentru Drepturile Omului, One World Romania, nu am ezitat să fug pentru o săptămână la București, să vizionez filme și să le discut cu ceilalți colegi din juriu. 🙂 Încă sunt recunoscătoare pentru această oportunitate, fiindcă m-a ajutat să-mi descopăr o latură care fusese tăcută până atunci, cea de „mic critic de film”. :))

2017

Sursa foto: Facebook One World Romania

Și acesta nu a fost singurul drum spre București pe care l-am făcut în primăvară. 😀 Aprilie 2017 a venit cu invitația Simonei Rădoi de a participa la un workshop marca Greenpeace în cadrul căruia trebuia să asamblăm prafometre, adică niște dispozitive care măsoară calitatea aerului. M-am bucurat să fiu singurul invitat din Craiova și să cunosc oameni simpatici, cu diverse feluri de a privi lumea. 🙂

2017

Foto:  Mihai Anghel / Greenpeace România

În mai am continuat în spiritul filmelor documentare – cu care făcusem cunoștință în martie – și am organizat, sub sigiliul One World Romania la Școală, un festival de filme documentare în liceul meu, împreună cu Ana, Maria și Vlad ( și mai sus menționați 😀 ). Probabil cel mai semnificativ moment din cadrul acelui festival a fost întâlnirea cu fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, pe care l-am invitat la proiecția filmului „Rețeaua” cu ajutorul altui prieten. După puțin timp, am părăsit proiectul clubului de filme documentare din liceul meu, însă nu contest că a fost o experiență care m-a învățat câte ceva despre ce înseamnă a organiza, a coordona și a lucra cu oamenii, în diversele feluri în care poți face asta. 🙂

2017

Foto:  Diana Vişan 

Vara lui 2017 m-a purtat prin multe locuri, pe unele le-am văzut pentru prima dată, pe altele le-am revăzut, dar cu fiecare ocazie am sfârșit tot în sufletul meu, încercând să reflectez puțin asupra tărâmurilor pe care cutreierasem și asupra oamenilor acelor tărâmuri. Cu alte cuvinte, am judecat fiecare vizită cu riscul de a greși – așa cum, poate, am și făcut-o pe ici, pe colo – însă cu scopul de a mai afla ceva despre mine însămi, revelat de acele diverse contexte din care am făcut parte. Cred că a fost realmente o vară în care am crescut. 🙂

2017

 

2017

 

2017

 

2017

 

Final de vară… final de august… asta înseamnă: Divanul Degustătorilor de Film și Artă Culinară. 🙂 Acesta a fost primul an în care am savurat acest festival și la Cetate, acolo unde el se desfășoară pe cea mai lungă durată. Au fost câteva zile care m-au încărcat cu bucurie, dar și cu melancolie și, nu în ultimă instanță, cu o doză de speranță pentru noua ediție de anul viitor. 🙂

 

2017

 

În toamnă nu s-a întâmplat nimic spectaculos, ci a fost mai curând un timp pe care l-am dedicat lecturii și frumuseții pe care v-am zis că o sesizasem la începutul anului. 😀 De fapt, dacă stau să mă gândesc, a fost un timp pe care mi l-am dedicat mie, în profunzimea termenului de ființă umană. De pildă, m-am întrebat ce înseamnă autenticitatea și unde să trasăm linia care desparte sfera privată de cea publică. Pun pariu că vă aduceți aminte despre ce vorbesc. 🙂

 

2017

Foto: Ana Popa 

2017

Foto: Mina Ştefania Corbu

Decembrie m-a găsit plină de iubire, la Charisma, unde, printre altele, am încercat să fac doi reni să se sărute. :)) Ce, nu v-am spus până acum că sunt și Cupidon din când în când?

2017

Foto: Mina Ştefania Corbu

 

În cifre, 2017 a însemnat și 51 de articole scrise pe acest blog, 5 persoane intervievate în cadrul secțiunii Oameni frumoși, 31 de persoane intervievate pe tema eleganței și a libertății, două recenzii de carte, 6 articole despre călătorii. Dar să nu acordăm atâta importanță cifrelor, fiindcă riscăm să pierdem din vedere lucrurile esențiale, care nu pot fi cuantificate…

Cred că anul 2017 a fost anul în care mi-am definit mai clar spiritul, personalitatea, credințele și planurile de viitor. Iar asta s-a întâmplat datorită cărților pe care le-am citit și oamenilor pe care i-am întâlnit. Iar dacă spuneam că 2016 fusese anul cuvântului, aș zice că 2017 poate fi reprezentat pentru mine de termenul maturizare. Simt că, mai mult decât orice altceva, am crescut, am devenit mai conștientă de lumea din jurul meu și mai profundă în legătură cu ceea ce gândesc și trăiesc. Ce să mai, fac pași repezi înspre viața de adult, de! :))

Acum, vă doresc ca înainte de noul an să aveți o discuție cu voi înșivă și să remarcați ce amprentă și-a lăsat 2017 asupra voastră. Eu una cred cu tărie în acest proces – nu de dezvoltare personală ( sau alte prostioare similare :)) ), ci de autocunoaștere. Mi se pare că nu ar trebui să lipsească din viața niciunui om, fiindcă autocunoașterea – în măsura în care o putem realiza – este încă un element care ne face să merităm calitatea umană.

Vă urez un 2018 așa de frumos și rodnic pe cât vi-l doriți voi. 🙂

Voi reveni în viitor. Dar culmea, atunci când voi reveni, el va fi deja prezent! 😀

 

„You never know if you never try…”

Ne auzim în ianuarie,

Victoria


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *