1-4

The Little Lady în prima seară de „Divan”

E deprimantă atmosfera de-afară, aşa-i? Foarte tristă… Ştiu, şi eu sunt melancolică şi îngândurată, dar îmi voi reveni. Trebuie! Pentru că seara asta se anunţă şi mai spectaculoasă, nu de alta. Seara de la Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară, adică. La care vă aştept pe toţi de la ora 20.00, la Teatrul Colibri. 🙂
Până atunci, e datoria mea să vă povestesc ce am făcut aseară, cum a fost atmosfera şi dacă, într-adevăr, cultura ne-a conturat tuturor zâmbete pe chipuri.

Ei bine, da, ne-am simţit minunat, chiar dacă am fost puţini – şi aici voi face o paranteză: chiar aşa v-a speriat ploaia, dragilor? De v-aţi baricadat în case şi aţi închis bine uşile ( şi urechile ), nemaivrând să auziţi nimic de festivalul nostru şi nici să veniţi, măcar din pură curiozitate?!? Recunosc, m-a supărat un pic publicul restrâns. Adică, nu, să nu se înţeleagă greşit! Cei care au venit au toate aprecierile mele! M-a supărat faptul că publicul a fost mult prea restrâns. Zic doar că, în ciuda vremii nefavorabile, cei care au muncit din greu ca să realizeze această ediţie a festivalului şi la Craiova ( ştim de ce, da? Pentru a încuraja candidarea oraşului nostru la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 ) puteau să se bucure de un număr mai mare de spectatori. Cred că s-ar cuveni ca măcar în această seară să îi respectăm şi să ne alăturăm lor. Mai ales că intrarea este liberă!

În fine! Gata, nu vă mai dojenesc. Ce a fost, a fost. Dar uite cum a fost:

 Aşteptându-vă pe o bancă…

 Şi cum întârziaţi să vă faceţi apariţia, am dansat cu păpuşile teatrului…

 O clipă m-am gândit să plec şi să vă caut în noaptea ploioasă, după care mi-am zis: neah! Sunt totuşi o fashionistă, nu pot risca să las ploaia să îmi strice ţinuta. :))
 Mda, aici e un zâmbet tâmp, iar părul e foarte ondulat, chiar enervant de ondulat, fiindcă, ghici ce! Era umezeală… Dar colierul! Colierul acesta e o dragoste eternă…
 Eu încă vă aşteptam…

Micuţa gânditoare :)) de fapt, toţi ştim că e The Little Lady
Iar acum… din miezul spectacolului:

 Iulia Verdeş, Mircea Dinescu şi Dan Bordeianu… amuzând puţinul public cu o glumă în temă cu situaţia. Cei care au venit ştiu ce spun. 😛

 Să nu fim ipocrite, fetelor! Tuturor ne-a plăcut de Dan la un moment dat, aşa-i? Mie, da, mărturisesc sincer. :))

  Trio-ul Zamfirescu a cântat genial! Să ştiţi că cei trei fraţi se
bucură de faimă şi în străinătate, unde concertează cu sălile pline…
 Unul dintre ultimele momente ale celor trei fraţi pe scenă a fost foarte emoţionant, căci pentru câteva clipe au cântat toţi trei la o singură chitară, arătându-ne tuturor că, într-adevăr, sunt o familie unită! 🙂
Despre mult aşteptatul film, „Drumul”, ce pot să vă spun? Este chiar controversat, după cum spun cei mai mulţi, având în spate o poveste interesantă, căci regizorul lui, Yilmaz Güney, se afla în închisoare, acuzat de crimă împotriva unui judecător, pe când a dat indicaţiile pentru montare. Omul a fost foarte ambiţios, căci a evadat din închisoare şi a fugit în Elveţia, apoi în Franţa, pentru a-şi finaliza montajul. Şi bine a făcut, pentru că, astfel, filmul a primit premiul Palme D’Or la Cannes, în 1982. ( şi, de asemenea, premiul FIPRESCI şi menţiune specială din partea Juriului Ecumenic )
Filmul redă imaginea Turciei de după lovitura de stat din 1980, accentuând portretele oamenilor şi ale autorităţilor. În centru sunt cinci deţinuţi aflaţi în permisie o săptămână, care pleacă să-şi revadă familiile. Emoţionant şi dur, în acelaşi timp, ( căci are câteva scene total neplăcute! ), zic că merită vizionat, pentru că ne scoate din obişnuinţa filmelor americane din ultimii ani şi ne pune în faţa unei realităţi trecute, care dă de gândit. Nu pot spune că a fost preferatul meu sau că l-aş revedea oricând cu drag, dar am fost onorată să îl privesc, aflându-se în premieră în România. 😀 Aşa că, dacă aveţi ocazia, să îl vedeţi şi voi, fiindcă este… altfel.
Ştiţi deja că, pe blogul meu, se râde la final, conform zicalei: „Cine râde la urmă râde mai bine.” . Cu alte cuvinte, vin imaginile „din spatele scenei”:
 Nici eu nu sunt prea sigură la ce mă gândeam aici… Probabil, voiam să împletesc părul meu cu cel al păpuşii. Nu ne-ar mai fi despletit decât foarfeca, parcă văd! :))
 Gata cu feţele serioase şi misterioase, Victoria! Râzi şi tu! Zis şi făcut…



Această şedinţă foto este, totodată, promisiunea mea faţă de voi, pe care v-am făcut-o acum câteva articole, referitoare la kimono-ul meu. Îl ador pur şi simplu! Şi îmi doream să îl fac „vedeta” unui shooting, ceea ce, iată, tocmai s-a întâmplat.
… Cu ajutorul indispensabil al Mădălinei Ştefan, căreia îi rămân recunoscătoare!!! Mădă, eşti o scumpă!
Eu rămân fată cuminte şi vă aştept şi în această seară, la Teatrul Colibri, de la 20.00, să urmărim împreună piesa de teatru cu viziune modernă „Harap Alb?!” a liceenilor de la Drama Club, din Botoşani, iar apoi, o comedie balcanică reuşită, „Copiii preotului”. Programul este prevăzut şi cu glumele drăgălaşe ale lui Dan Bordeianu, care, alături de Iulia Verdeş, prezintă şi această ediţie a „Divanului”.
Mulţumiri multe se îndreaptă către Teatrul Colibri care a acceptat să găzduiască festivalul atunci când ploaia nu a acceptat să se oprească. Teatrul Colibri, you are a hero!
„You never know if you never try…” 
Ne vedem deseară,
Victoria, fashionista de la „Divan” 
  

Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *