salariul minim

Salariul minim

În septembrie am aflat din newsletter-ul de la PressOne că Ministrul Muncii a declarat că salariul minim va creşte începând cu 1 ianuarie 2019 la 2050 lei.

Dacă nu am dispune de câteva cunoştințe de bază de economie, ne-am putea lăsa înşelați de această veste care, desigur, poate părea îmbucurătoare, cel puțin pentru un anumit segment de populație. Întâmplarea face însă ca ceea ce se ştie din punct de vedere economic să împiedice manifestarea unui astfel de entuziasm.

Iată ce se cunoaşte: pe piață, cererea se întâlneşte cu oferta, iar pe piața muncii, cea dintâi e reprezentată de angajatori şi cea de-a doua, de angajați. Nu e străin nici conceptul de preț de închidere a pieței, adică prețul la care cererea se coordonează perfect cu oferta.

Problema apare în următorul context: statul invocă pretextul protecției angajaților şi stabileşte un preț pe piața muncii mai mare decât cel de închidere ( preț de plafon ). Acest preț stabilit prin lege aduce altuia cerut, dar mai mic, evident, caracterul ilegal. Poate vă este mai familiar prețul de plafon din acest caz sub numele de salariu minim.

Şi de fapt care este miezul problemei?, veți întreba. Dificultatea apare ca urmare a legii cererii şi ofertei: la prețul mai mare hotărât de stat ( salariu minim ), cantitatea cerută scade, iar cea oferită creşte. Cu alte cuvinte, angajatorii nu vor mai fi interesați să găsească personal nou, ba mai mult, poate vor considera potrivit să concedieze ( pentru ei, salariul muncitorilor este un cost ), în vreme ce mai mulți muncitori vor dori să se angajeze şi vor căuta de lucru. După cum am menționat, cantitatea oferită nu se va mai sincroniza cu cea cerută, ci o va depăşi, aceasta însemnând excedent, mai precis, excedent de forță de muncă, adică un factor care va determina creşterea şomajului.

Aşadar, politica publică a salariului minim, menită, chipurile, să îmbunătățească situația muncitorilor, o va înrăutăți în realitate. De reținut: alegerile noastre au şi consecințe involuntare ( privite în ansamblu, în rețeaua formată de mai mulți agenți economici ), care, uneori, pot fi chiar potrivnice bunelor intenții care au stat în spatele lor. Mă rog, în cazul de față, eu aş zice „bune” intenții…


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *