oamenii se mai schimba foto

Oamenii se mai schimbă, ce-i drept

Salutare, lume! Toate bune pe la voi?

Ieri am avut o discuţie cu o prietenă tare dragă mie. Am vorbit despre cum oamenii se mai schimbă din când în când… Şi cum, uneori, nu ne stă nouă în putinţă să îi readucem pe drumul bun.

Poate să fie de-a dreptul frustrant să vezi cum o persoană, de care ai fost mereu foarte apropiat, s-a schimbat deodată, fără prea multe explicaţii; să te trezeşti într-o zi şi să îţi dai seama că omul pe care îl cunoşteai atât de bine nu mai e acelaşi; să te întrebi de ce ţi-a deschis uşa către sufletul lui un timp, ca apoi, fără o înştiinţare prealabilă, să ţi-o închidă în nas, tocmai când poate aveai mai mare nevoie de el.

Şi totuşi, acestea sunt lucruri care ni s-au întâmplat tuturor măcar o dată, măcar cu un prieten, măcar cu o cunoştinţă. Întrebarea este, de fapt: ce am făcut noi atunci când s-au întâmplat toate acestea? Cum am rezolvat situaţia, cum am depăşit momentul?

Ei bine, din clipa în care ai înţeles că omul de lângă tine a luat-o pe alte căi, ai două variante: să ignori complet chestiunea, adică să îl laşi în pace SAU să încerci să îl aduci înapoi. Şi ce credeţi? Pentru că fiecare dintre noi a fost ataşat de persoana care s-a schimbat, fiecare s-a străduit să o schimbe… înapoi, să o facă să fie cum era înainte. Nu?

Şi dacă nu reuşim? Dacă nu reuşim să le explicăm oamenilor care s-au schimbat că greşesc şi că îşi fac rău singuri? Ce se va întâmpla atunci? ( Veţi spune voi repede. ) Adevărul e că, deşi am vrea să credem într-o fantezie, deşi am vrea să ne imaginăm cum îi vom salva, deşi ne-ar plăcea să îi ajutăm, atunci, dacă ei nu vor să asculte ce le spunem, nu se va întâmpla nimic. E trist, poate şi e greu să ne obişnuim cu ideea, dar nu se va întâmpla nimic… 🙁

Întotdeauna am crezut în puterea personală şi în voinţa proprie. Iar dacă oamenii care nu mai sunt cum erau cândva nu au voinţă şi nu sunt ei destul de puternici să se întoarcă înapoi, nu o vor face niciodată. Pentru că nu e ce îşi doresc – ce şi-au dorit a fost să o ia pe drumul mai puţin bun, vă amintiţi? Şi chiar dacă am ţinut şi ţinem la ei şi am vrea să fim noi eroii vieţii lor pentru binele lor, nu vom putea să îi obligăm să îşi dorească ceva.

Oamenii se mai schimbă. Unii în bine, alţii în rău. Şi e alegerea lor. E alegerea fiecăruia să îşi trăiască viaţa după bunul plac. Problema cu care ne confruntăm, de fapt, în asemenea situaţii este lipsa puterii noastre de acceptare. Parcă nu putem să stăm acolo fără să facem nimic, nu? Parcă nu putem să acceptăm pur şi simplu că ei nu vor mai fi la fel şi, o dată cu ei, nici noi… Pentru că ştiţi că eu spun mereu că cred că sunt toţi oamenii pe care i-am iubit vreodată. Şi dacă unii dintre ei pleacă fără să spună măcar motivul pentru care o fac, şi anumite părţi din noi pleacă o dată cu ei. Ciudat e că este firesc să fie aşa. Şi ştiţi de ce? Pentru că trebuie să rămânem cu goluri, după ce ei se schimbă, pentru că acele goluri sunt, de fapt, locurile în care îi vom primi pe alţii… Care, mai devreme sau mai târziu, trebuie să îşi facă apariţia. Acei „alţii” vor fi biletul nostru spre liniştire, vor fi pansamentul care ne va închide rana.

Tocmai de aceea, nu trebuie să rămânem niciodată blocaţi în trecutul care ne-a aparţinut nouă şi oamenilor care s-au schimbat. Dacă rămânem acolo, riscăm să îi ratăm pe cei care ne vor umple golurile. Şi, credeţi-mă, nu vreţi să se întâmple asta. 😉

Viaţa noastră nu va arăta mereu aşa cum ne-am închipuit noi, dar va arăta mereu aşa cum trebuie să arate pentru noi. 🙂

Preţuiţi-vă amintirile. Lăsaţi oamenii să aleagă pentru ei şi nu le staţi în cale. Lăsaţi-i să se schimbe. Pentru că oamenii se mai schimbă, ce-i drept.

 

oamenii se mai schimba foto 2

 

„You never know if you never try…”

Auf Wiedersehen,

Victoria

 

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *