teodor

Oameni frumoși – Teodor Ridiche

Invitatul nostru de azi din cadrul rubricii Oameni frumoși este Teodor Ridiche, student la Drept. Prezența lui aici se justifică prin interesul, pe care am observat că îl am de un timp, pentru mediul universitar, dar și pentru că Teodor și-a deschis un blog acum ceva vreme și a început să se exprime – acolo și pe rețelele de socializare – în marginea unor teme care nu mă pot lăsa indiferentă. Să auzim, deci, ce are de spus!

 

Victoria Deliu: Care au fost cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat în primul tău an universitar?

Teodor Ridiche: Hmm, dacă ar fi să nominalizez câteva dintre cele mai importante lucruri pe care atât eu, cât și oricare alt student le învățăm în primul an universitar, acestea ar începe inevitabil cu exigențele noului mediu, cel academic, în comparație cu perioada liceului. De la noua formă de predare, de examinare, relația cu profesorii și până la legarea de noi prietenii și acumularea de experiență, fie că vorbim despre muncă sau voluntariat, primul an de facultate reprezintă o veritabilă temelie pe care orice student o pune în clădirea viitoarei sale cariere.

 

V.D.: Cum ai descrie mediul universitar din România, în măsura în care l-ai cunoscut tu anul acesta? Care e cel mai mare plus al sferei academice româneşti şi care e cel mai mare minus?

T.R.: Constat, din păcate, o scădere treptată a calității actului educațional universitar în România, începând cu perioada anilor 1990 și culminând cu avântul universităților private până în zilele noastre. Scoaterea examenelor de admitere din cadrul mai multor universități de stat ne arată, de asemenea, o nevoie disperată a acestora de a „acapara” cât mai mulți studenți, chiar dacă nu se pune prea mare preț pe calitatea lor. Cel mai mare plus al sferei academice românești rămâne, în ciuda unei finanțări insuficiente, de multe ori, și a unor politici populiste, performanța națională și internațională de care dau dovadă mulți studenți, arătând respect pentru meseria și pentru munca lor dincolo de orice piedici administrative. Cel mai mare minus rămâne probabil scăderea calității majorității covârșitoare a studenților prin scoaterea examenelor de admitere și a corupției din interiorul mai multor universități, de care prea puțină lume are curajul să vorbească public.

 

V.D.: Cum arată profilul studentului român în 2018?

T.R.: Acesta poate să difere de la un mediu universitar la altul. De pildă, sunt șanse mult mai mari ca un student de la Universitatea din București sau de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca să arate, prin atitudinea, capacitățile, chiar și vestimentația sa, un mai mare respect pentru știința de carte decât un student de la o universitate privată de provincie. Bineînțeles, nu se poate generaliza, fiecare pădure are uscăturile sale. Dincolo de asta, studentul român al anului 2018, ca, de altfel, și omologii săi occidentali, sunt dezrădăcinați aproape complet în era digitală și, nu de puține ori, neștiutori în ale vastei culturi europene, în ale marilor monumente literare și filozofice, îmbrățișând, mai curând, o formă confortabilă de mediocritate, la care contribuie și mediul educațional și societatea. În definitiv, trăim într-o societate liberă, dar libertatea înseamnă responsabilitate, iar facultatea, așa cum îi este și denumirea, este facultativă, având libertatea deplină să îți construiești cărămidă cu cărămida viitoarea carieră, sau, din contră, să fii leneș și să ajungi masă de manevră a statului sau a unor patroni puși numai pe profit. It’s a free choice!

V.D.: Cum consideri tu că ar trebui să arate profilul unui student şi, în special, al unuia care studiază ştiinţe umaniste/sociale? 
T.R.: Consider că este nevoie de o reactualizare a noțiunii și a rolului studentului în societatea românească, și nu numai, ca membru, chiar și novice, al comunității academice, ca gânditor și intelectual. Din păcate, în ultimul timp, ca urmare a democratizării excesive a mediului universitar, noțiunea de student și-a pierdut mult din semnificația pe care o avea în perioada interbelică și chiar în perioada comunistă, când concurența pe locurile de la facultăți (și acelea, câteva) era acerbă. Rezultatele acestei democratizări se pot vedea cu ușurință în greutatea cu care cei mai mulți dintre studenți se integrează pe o piață a muncii din ce în ce mai competitivă. Cât privește studentul care studiază științele umaniste/sociale, este – sau ar trebui să fie – de la sine înțeles că acesta trebuie să fie o bibliotecă pe două picioare, un gânditor lucid și un orator cel puțin acceptabil. Studentul de azi de la științe umaniste este omul de stat de mâine, pentru că politica, diplomația și justiția se înfăptuiesc cu oameni bine pregătiți nu în științele reale, exacte, ci în domeniul umanist, arta negocierii și arta guvernării. Din păcate, în România, facultățile umaniste, mai puțin Dreptul, probabil, duc o lipsă acută de studenți din cauza condițiilor grele de accedere pe piața muncii, destul de redusă pe acest domeniu.
V.D.: Fiind student la Drept, cum te poziționezi față de situația actuală a politicii şi a justiției din România? Şi ce soluții crezi că există?
T.R.: Ca viitor jurist, am încercat întotdeauna, oriunde m-am dus, să echilibrez balanța în favoarea bunei informări și a adevărului. Cred din tot sufletul că înainte de a face o radiografie a sistemului politic și de justiție din țara noastră, trebuie să ne descotorosim de haina activistului și de canalele media manipulatoare și să căutăm informația direct la sursă, în acte normative, în Monitorul Oficial, pe site-uri juridice de specialitate. Aici intervine rolul crucial pe care îl are orice practician al Dreptului în informarea corectă a celorlalți. La o scurtă privire asupra scenei politice actuale, ce ne sare în ochi prima și prima dată este o detașare tragică a tuturor partidelor de doctrinele politice corespunzătoare, fie de dreapta sau de stânga. Astfel, avem un Partid Social Democrat care aduce mare necinste social-democrației și Stângii în general, adoptând, mai curând, o atitudine patriotard-populistă în relațiile cu cetățenii sau cu partenerii străini, avem un Partid Național Liberal care este de-a dreptul muribund, aducând rușine marilor înaintași liberali care au făurit România Mare, avem un USR fără nicio orientare politică și direcție precise, specializat mai mult în bufonării în Parlamentul României și proteste, în loc de alternative sănătoase la buna guvernare a României. În afara acestor 3 partide, restul reprezintă numai niște simple accesorii. Ca o paralelă, putem observa, cu ușurință, produsul Universității românești la vârful aparatului de stat: oameni de stat fără nicio cultură politică, impostură, analfabetism funcțional, aroganță – prostie, într-un cuvânt. Justiția din România, însă, din ce am văzut până acum „din interior”, precum și în mediul universitar în care îmi desfășor activitatea, e într-o continuă reformare pozitivă, prin existența și dificultatea admiterilor în profesiile juridice, a calității superioare a cadrelor universitare, precum și prin mecanismul constituțional conferit Consiliului Superior al Magistraturii și nu numai, de garant al independenței Justiției, care face aproape imposibilă, cel puțin la nivel instituțional, infiltrarea politicului. Soluții există, iar soluția cea mai importantă în momentul de față o reprezintă asumarea responsabilă a democrației de către cetățeni si implicarea elitelor în politică, pentru că o democrație caracterizată prin apatie și ignoranță poate naște adevărate tiranii, în mod legal. Revenirea intelectualilor în fruntea statului, cu o integritate imaculată și cu un spirit civic desăvârșit, reprezintă salvarea României din ghearele prostiei și ale corupției generalizate.
V.D.: À propos de această situație a țării noastre, intenționezi să-ți construieşti o carieră aici sau în străinătate?
T.R.: Terminând de curând anul I, an în care familiarizarea cu domeniul Dreptului a fost una continuă, nu m-am decis încă, cu precizie, ce cariera voi urma, fiind luând în calcul mai multe oportunități. Totuși, îmi doresc o carieră în țară, pentru că simt că România, care are un potențial uman imens, a apucat-o pe un drum nu tocmai în regulă și are nevoie de oameni cât mai bine pregătiți. Ca domeniu de activitate, recunosc că am o afinitate pentru funcția de magistrat, fiind conștient, pe de altă parte, de responsabilitatea imensă și pregătirea juridică excepțională pe care le cere o asemenea demnitate publică. Totodată, m-ar interesa și o carieră diplomatică, ca o componentă a dreptului internațional și, cu precădere, a celui european, observând cât de vital este acest domeniu pentru asigurarea securității și a păcii mondiale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi onora menirea pe care mi-a dat-o, de a aduce o schimbare pozitivă în comunitatea în care mi-a fost dat să trăiesc, atât de mult încercată de nedreptate, invazii și suferință.
Mulțumesc, Teodor, pentru acest interviu!
Găsiți blogul lui aici.
Toate cele bune!
Victoria

Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *