rareş helici

Oameni frumoşi – Rareş Helici

Salutări!

Astăzi veţi face cunoştinţă cu un alt om frumos pe care eu l-am descoperit pe Facebook acum ceva timp. Se numeşte Rareş Helici şi este managerul trupei Crispus – The Art of Fire, care oferă publicului spectacole de acrobaţie îmbinată cu efecte pirotehnice, dar eu l-am remarcat în postura de fotograf. Sau mai bine zis, de… maestru sibian al fotografiei. 😀 Poate că sună exagerat, însă pozele lui îmi susţin spusa. Am văzut în ele realism şi poezie în acelaşi timp. Surprind cele mai ascunse detalii, dar surprinderea asta nu e doar de dragul de a fi, ci te face să trăieşti sentimente pe care nu credeai că ţi le-ar fi putut furniza o fotografie. Pe lângă toate acestea, ochiul lui este demn de toate laudele, fiindcă priveşte mereu spre scenele sau „actorii” care merită imortalizaţi prin frumuseţea lor spontană sau deliberată. 🙂

Iniţiativa recentă a acestui om m-a făcut să vreau să ştiu mai multe despre ea ( şi despre el ) şi, apoi, să o împărtăşesc cu voi: mă refer la proiectul Black and White Portraits despre care am aflat de la Monica Felea. Şi eu ador fotografiile alb-negru, pentru că sunt atemporale, profunde şi misterioase şi parcă pot păstra cel mai elegant eternitatea între marginile lor. 🙂

Fără a mai lungi vorba, bucuraţi-vă în cele ce urmează de Rareş Helici şi de fotografiile lui:

 

Victoria Deliu: Cine este Rareş Helici în 3 cuvinte?
Rareş Helici: Un tânăr visător ( şi uneori ) fotograf. 🙂

rareş helici

V.D.: Ce înseamnă fotografia pentru dumneavoastră?
R.H.: Fotografia e un limbaj. Este exprimarea fără cuvinte. Pentru mine, fotografia arată sufletul, în mod intrinsec, al celui fotografiat şi al celui ce fotografiază. Din dinamica asta se transmite un mesaj. El se transmite automat, nimeni nu trebuie să facă eforturi, câtă vreme este sincer şi deschis. În altă ordine de idei, văd zilnic oameni foarte inteligenţi care au o problemă, aceea de a se exprima în public. Fotografia îi  poate ajuta să scape de timiditate, de exemplu.

rareş helici

 

V.D.: Cum şi când a apărut pasiunea pentru fotografie?
R.H.: Fotografia şi-a pus amprenta asupra mea în mod cert. Este mai mult decât o pasiune. Am început să o descopăr sau să încerc să o înţeleg începând cu 2012. Din 2003 am un proiect de suflet, “Crispus – The Art of Fire”, prima trupă de fire performance din România. Proiectul, şi el unul axat pe vizual, şi necesitatea de a îl promova m-au determinat să împrumut un aparat foto de la un prieten foarte drag mie, Moga. La momentul acela, el prelucra fotografiile făcute de mine şi într-o zi s-a săturat şi a început să mă bată la cap să mă apuc şi de prelucrat. În acele momente, virusul fotografiei a intrat, iremediabil, în mine. Moga mi-a devenit şi profesor şi încet, încet am devenit un soi de autodidact. Cei apropiaţi mie spun că e şi ceva genetic – bunicul meu a fost un mare fotograf în Botoşani, iar ceilalţi bunici au fost dascăli. Se pare că am combinat nativ pasiunea şi studiul. 😀

rareş helici

 

V.D.: Cum v-a venit ideea pentru proiectul „Black and White Portraits”?
R.H.: Pentru a face un portret trebuie să simţi omul. Asta e regula de bază. Trebuie să găseşti o cale spre sufletul lui, să-i dai încrederea de a se dezveli în faţa ta în aşa fel încât să-i vezi dualitatea. Pentru asta este nevoie de talent. Pentru a reda asta într-o fotografie… e nevoie de şi mai mult talent… şi de un aparat bun. 😀 România e o ţară plină de poveşti, de oameni cu poveşti impresionante. De asemenea, este o ţară unde sunt fotografi foarte talentaţi pe partea de portret, de care nu se ştie suficient. Ce îmi doresc eu este să cresc aria de vizibilitate în ceea ce priveşte fotografia de portret şi să întindem o umbrelă peste toate colţurile ţării, şi de ce nu, ale lumii, care să promoveze fotografi şi opera lor. Este irelevant dacă sunt amatori ori profesionişti, importantă este fotografia lor. Dacă fotografiile au capturat o poveste, atunci sunt exact ceea ce trebuie. 🙂

rareş helici

 

rareş helici

V.D.: Care este scopul acestui proiect?
R.H.: Eu îmi doresc să construiesc o comunitate puternică şi activă de fotografie de portret alb-negru. După ce sunt postate pozele, garantez susţinerea mea echidistantă în ceea ce priveşte aspecte de marketing şi promovare. Tot ce e relevant este fotografia de portret alb-negru. Pe asta trebuie să rămână focus-ul. Finalitatea iniţiativei este de a creşte vizibilitatea acestei forme de fotografie prin crearea de concursuri şi expoziţii în ţară şi în afara ei, odată ce iniţiativa va lua amploare.

rareş helici

V.D.: Ce alte proiecte similare ați mai dezvoltat de-a lungul timpului? Dar pe viitor ce ați mai vrea să desfăşurați?
R.H.: Nu am mai dezvoltat proiecte similare până acum. Acesta este unul dintre aspectele care mă bucură şi pe mine, faptul că am o nouă provocare. Pe termen lung, mi-aş dori foarte mult să cresc o comunitate în care persoana din spatele unei fotografii să fie promovată. Cel mai mult aş vrea să reuşesc să dezvolt o platformă prin care acei fotografi, care sunt la început de drum şi care nu au niciun fel de susţinere, să primească sprijin pentru a reuşi să creeze ceva calitativ din punct de vedere vizual, dar şi ceva valoros, cu mult suflet. 

rareş helici

 

V.D.: Vă plac mai mult fotografiile alb-negru sau cele color? De ce?
R.H.: Fotografia alb-negru îmi place cel mai mult. Poţi exprima orice în ziua de astăzi prin diferite filtre, pe care reţelele de socializare ţi le pun la dispoziţie, însă atunci când faci o imagine alb-negru, exprimi… pasiune, exprimi trăirea unui anumit moment. În fotografia alb-negru – aşa cum percep eu – e ca şi cum ai îngheţa o clipă, iar acel cadru va rămâne acolo peste ani.

rareş helici

V.D.: Dacă nu v-ați ocupa cu fotografia, ce altceva v-ar plăcea să faceți?
R.H.: Din ipostaza de pasionat al fotografiei, încerc cumva să schimb percepţia generală asupra fotografului de eveniment care este asociat cu profilul unui încărcător/descărcător. Dacă nu aş avea pasiunea asta, mi-ar plăcea foarte mult să contribui la formarea oamenilor care îşi doresc să facă din pasiune o artă şi o meserie.

rareş helici

 

rareş helici

V.D.: Un sfat pentru alți fotografi mai puțin experimentați, să zicem?
R.H.: Dragilor, o să vă zic cât se poate de direct: o diplomă nu vă face fotografi. Nu deveniţi mari specialişti în fototgrafie după un curs foto. După cum ştim deja, cel mai popular cont de Facebook e „X-ulescu” Photography… În ziua de astăzi ne putem numi cum vrem noi, însă în sinea noastră ştim că nu suntem cu adevărat ceea ce arătăm. Recomandare mea pentru toţi cei care vor să urmeze această cale minunată „de a face poze”, este să pună suflet în fiecare fotografie pe care o fac. Să exprime ceva ascuns pentru ochii celorlalţi privitori. Până la urmă, fotografia este o artă şi, ca în orice artă, artistul, creatorul, trebuie să vrea să exprime ceva. Desigur, este dezirabil ca acel “ceva” să nu fie banal.

rareş helici

V.D.: Un gând pentru cititorii noştri…
R.H.: Fiecare dintre noi avem pasiuni ascunse, avem diferite lucruri care ne fac plăcere atunci când le facem, le trăim, le simţim, le experimentăm. Vă rog, luaţi un moment de pauză, intraţi în sufletul vostru şi vedeţi ce vă doriţi cu adevărat. De aici pleacă totul. De la acea combustie internă, de la dorinţa de a face ceva. Şi atunci când descoperiţi acel “ceva”, munciţi din greu să îl realizaţi. Faceţi compromisuri. Fiţi flexibili. Fiţi adaptabili. Fiţi pregătiţi să săriţi peste orice piedică vă pune viaţa şi… îndepliniţi-vă visul! Până la urmă, uneori, scopul poate scuza mijloacele 🙂
Pe Rareş Helici îl puteţi urmări aici, aici sau aici şi vă recomand cu tot sufletul să o faceţi, dacă vreţi să vedeţi câte o frumuseţe în fiecare zi. 🙂
„You never know if you never try…”
La revedere,
Victoria

Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *