armina

Oameni frumoşi – Armina Sîrbu

Am revenit. 🙂 Voi pleca iar în curând, staţi fără grijă! Apoi voi reveni şi iar voi pleca. 😀 Dar până la urmă, poate că în asta constă frumuseţea verii.

Tocmai pentru că nu voi rămâne nici de data asta prea mult pe acasă, voi întrerupe şirul firesc al articolelor din ultima vreme pentru a introduce un interviu la care m-am gândit încă de pe la începutul acestei luni. 🙂 De ce la începutul lunii? Fiindcă atunci am fost într-o tabără de creativitate, iMKreative Camp, despre care am scris aici la finalul lui februarie, tabără în care am cunoscut-o pe Armina Sîrbu.

Armina este una dintre persoanele care nu trec neobservate, care se evidenţiază prin ceva. Nu este numai o faţă din mulţime şi atât, ci surprinde, uimeşte şi inspiră. Poate că asta este, mai mult decât altceva: inspiraţie vie. 🙂 Iar eu am ales să îi iau un interviu, fiindcă atunci când am pornit pe drumul acestui blog, mi-am propus să constitui o sursă de inspiraţie pentru voi. Uneori, asta înseamnă să vă împărtăşesc ceea ce m-a inspirat pe mine, la rândul meu. 🙂

Aşadar, faceţi cunoştinţă cu Armina Sîrbu:

 

armina

 

Victoria Deliu: Cine este Armina în trei cuvinte?

Armina Sîrbu: Acțiune. Soluții. Bucurie.

 

V.D.: Cu ce te ocupi în prezent? ( ca loc de muncă )

A.S.: Complicat. 🙂 Am o firmă de traduceri de care mă ocup singură în timpul liber. Lucrez la Școala de Valori ca learning designer și trainer. 

 

V.D.: Cum ți-a venit ideea firmei de traduceri pe care o ai?

A.S.: Am avut ureche pentru limbile străine încă din școală și la început, mă rugau colegii să îi ajut cu traduceri, apoi la 19 ani, o mămică de la firma unde eram în stagiu de practică m-a rugat să fac meditații cu fiica ei, să o ajut la teme la franceză. Apoi, un american m-a rugat să îl învăț română. Am învățat germana din curiozitate, pentru că străbunica mea era de origine saşă. Când am plecat în străinătate, lucram în trei limbi pe IT sau HR. Până în 2007 nu m-am gândit că aş putea face un business din asta. Cam pe atunci deja veneau rugăminți din multe părți, cereri de la multe cunoștințe şi recomandările lor. Dar uneori, oportunitățile apar când nu te aștepți și chiar dacă nu am terminat Limbi Străine şi nu a fost visul vietii mele să fac asta, în timp am început să prind drag de business. Eu cred că indiferent de industrie, un antreprenor e pasionat de propria afacere mai presus decât de domeniul afacerii – e ceva în sânge. Important e să fii deschisă și să nu zici „nu”. Fără frică, tot înainte. 🙂 

 

V.D.: Cum ai ajuns la Şcoala de Valori şi ce reprezintă aceasta pentru tine?

A.S.: Îmi doream să construiesc ceva nou, inovator, în zona de educație non-formală pentru tineri și m-am întâlnit întâmplător cu Ştefan la momentul potrivit. La început am donat voluntar 20 de zile pe an, iar doi ani mai târziu eram angajată full-time. Este un job unic cu foarte multe împliniri sufletești și recompense intelectuale. Mi-a permis să îmi dezvolt un set de cunoştinţe și abilități pe care nu aş fi avut unde să le exersez în altă parte în România. Ador excelenţa și având libertatea de a crea ce consider eu mai bun pentru tineri, mi-am depășit adesea limitele. Standardele mele în materie de training development – din păcate și din fericire – sunt mult mai sus decât în multe corporații din România.  Ar fi trebuit să plec din ţară undeva unde dezvoltarea oamenilor este pe primul loc, ca să pot avea parte de o experiență mai grozavă decât în Şcoala de Valori. Dar tocmai ce mă întorsesem în ţară şi doream să rămân.

 

 

armina

 

V.D.: Ce fel de tineri întâlneşti la proiectele marca Şcoala de Valori?

A.S.: De toate felurile. Unii cu sechele din cauza părinţilor sau şcolii, alţii mândri de părinţii sau profesorii lor. Unii trişti si deprimaţi, blazaţi de viaţă. Alţii revoluţionari şi plini de furie mocnită. Însă toți au ceva în comun – o flexibilitate cognitivă pe care rar o întâlnesc la adulții de peste 26 de ani. Copiii sunt cei mai grozavi. Sunt foarte isteţi. Mă bucur să trăiesc în acest secol.

 

V.D.: Vorbeşte-ne puţin despre experimentele personale cărora le dai viață. ( De ce le faci? A existat vreunul pe care nu l-ai putut duce la capăt? Ai recomanda cuiva să facă ceva similar? )

A.S.: Bunicul meu a murit de Alzheimer. Deşi nu se ştie cauza bolii, există totuși o teorie conform căreia, dacă îţi ţii creierul treaz, ai şanse mari să îmbătrânești frumos și sănătos. Așa că, am decis să am grijă de creierul meu și să dărâm și să construiesc constant autostrăzi neuronale. Adică să încerc lucruri pe care nu le-aş face în mod normal, să ies din zona de confort și să analizez apoi cum a fost. Totul a început când eram în liceu și nu îmi plăcea deloc istoria. M-am ambiționat să găsesc ceva interesant şi apoi să învăț şi istorie. Am descoperit că îmi plăceau evenimentele legate de colonişti și nave. Semănau cu cărțile cu pirați care îmi plăceau. De atunci şi până acum am văzut sute de documentare. Le iubesc. Nu ştiu eu când a trăit Brâncoveanu, dar ce are a face? Îi ştiu povestea şi stilul arhitectonic. Au urmat apoi înfrângerea fricii de a vorbi în public – a fost un experiment de patru ore ce s-a transformat într-o dragoste perpetuă. Cum aş putea crea contexte de învățare potrivite pentru alții,  având pretenția ca ei să iasă din zona de confort, dacă eu nu fac asta?

 

V.D.: Dacă ai putea schimba un singur lucru în sistemul de învățământ românesc, care ar fi acela?

A.S.: Atitudinea tuturor. Şi a profesorilor, şi a elevilor, şi a celor din Minister. Sunt atât de convinși că totul e dezastru și cenușă, încât chiar devine cenușă. Cunoștințele și abilitățile se pot dezvolta ușor, dacă atitudinea este cea potrivită.

 

armina

 

V.D.: Ce calități crezi că trebuie să aibă o persoană care vrea să pornească o afacere?

A.S.: Curiozitate, creativitate, curaj, comunicare, pasiune, ambiție și perseverenţă. Dintre toate cred că perseverenţa și pasiunea sunt o combinație câștigătoare ( mai nou numită „grit” în engleză ). Dacă reușești să găsești ceva ce te pasionează și te ridici de jos de fiecare dată când îți iei o palmă, sigur o să reușești. Adică, în principiu, multă muncă, dar cu cap. Norocul nu cade din cer, se construiește muncind. Cine crede că Microsoft, Apple, Facebook sau Tesla sunt de succes, pentru că fondatorii lor au avut noroc, se înşală amarnic.

 

armina

 

V.D.: Un sfat pentru tinerii ( liceeni, studenți, poate şi absolvenți ) care sunt încă nehotărâți în ceea ce priveşte viitorul lor.

A.S.: Să nu aştepte. Să încerce măcar cincisprezece lucruri diferite timp de două-trei săptămâni fiecare şi sigur se vor hotărî apoi. Mai ales, să nu se blocheze din cauza că la nivel teoretic au foarte multe oportunități. Indiferent de câte sunt, să o încerce pe prima şi să vadă unde duce. De obicei când faci un pas şi deschizi o uşă, apoi se vor mai deschide şi altele. Dar dacă aştepți în faţa mai multor uşi închise, potențial descuiate, să te decizi pe care o deschizi, nu faci decât să laşi viaţa să treacă pe lângă tine.

 

V.D.: Un ultim gând pentru cititorii noştri. 🙂

A.S.: Mă gândesc că cititorii sunt oameni curioşi şi ambiţioşi. Aşa că, vă recomand să citiţi „Linchpin” de Seth Godin.

 

armina

 

Pe Armina o găsiţi aici, iar eu îi mulţumesc mult pentru interviu şi îi urez succes în ceea ce îşi propune să facă. 🙂

 

„You never know if you never try…”

Pe foarte curând,

Victoria

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *