nu-vreau-să-uit

Şi dacă… nu vreau să uit?

Bună, dragă lume!

Cred că a venit timpul să vă vorbesc despre cel mai important moment al anului pentru mine. Acesta este, după câte vă puteţi da seama şi singuri, cel al lansării cărţii mele, Nu vreau să uit. 🙂

Să scriu cartea… Asta a fost simplu. S-a întâmplat în trei săptămâni, între august şi septembrie. Să organizez lansarea… Ei bine, asta a fost mai complicat. :)) S-a întâmplat în două luni, dar sper să fi meritat. Ce să fi meritat? Tot efortul meu, stresul şi îngrijorările. Şi ceva îmi spune că a meritat cu adevărat. Căci a ieşit aşa cum îmi imaginasem, undeva aproape de impecabil. 😀

 

nu-vreau-să-uit

 

Să o iau cu începutul…

În intervalul celor două luni în care am planificat după-amiaza de 1 noiembrie 2016, am simţit, la cote maxime, presiunea. O presiune care venea din interior şi care îmi spunea că trebuie să fac cumva să fie bine, că trebuie să am grijă de tot şi să nu scap nimic din vedere. Să ştiţi că această presiune m-a făcut să visez de trei ori – de trei ori în câteva săptămâni – că evenimentul va fi un dezastru, că nu va veni nimeni şi că atunci când va veni momentul autografelor, toată lumea va părăsi sala, ca şi cum i-ar fi frică de mine şi de pixul meu magic. ( care nici măcar nu a fost al meu, ci al Mariei :)) ) Ce-i drept, am visat şi flori, multe flori şi se pare că acest element a fost singurul – din cele pe care le-am visat – care s-a regăsit şi în realitate – ceea ce, fireşte, m-a bucurat nespus şi ţin să le mulţumesc tuturor celor care mi-au umplut toamna ( sau finalul ei, mai bine zis, de flori 🙂 ).

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

În cele două luni în care am organizat lansarea, am învăţat multe. Am învăţat că, uneori, nu ţi se va răspunde la mail-uri sau la mesaje şi că nu trebuie să te îngrijorezi din cauza asta, fiindcă această „tăcere” spune ceva despre autorii ei, nu despre tine. Însă atunci, fiind sub presiune, aşa cum vă spuneam, m-am îngrijorat…

nu-vreau-să-uit

 

Am învăţat că nu toată lumea va fi de acord cu tine şi că e firesc să fie aşa – până la urmă, dacă am avea toţi aceeaşi părere, unde ar fi diversitatea? – iar tu trebuie să te strecori cu graţie printre cei care nu te iubesc prea mult, ca să ajungi la cei care contează cu adevărat. 🙂

 

nu-vreau-să-uit

 

Şi am mai învăţat că oricâte planuri ţi-ai face şi oricât de amănunţit ai gândi evenimentul, în ziua cu pricina tot vei avea emoţii. De altfel, fără ele nu ai şti că eşti om şi chiar nu ar avea niciun farmec…

 

nu-vreau-să-uit

 

Şi că tot vorbeam de ziua cu pricina… Ei bine, 1 noiembrie nu a întârziat să sosească. Am spus atunci că cel de-al treilea roman al meu, „Nu vreau să uit”, a fost punctul central al întâlnirii mele cu invitaţii mei – chestiune totalmente adevărată. Însă… ziua de 1 noiembrie a fost despre mult mai multe de atât.

 

  • 1 noiembrie 2016 a fost, pentru câteva clipe, despre lansarea mea de debut.

 

nu-vreau-să-uit

 

  • A fost despre toţi cei prezenţi…

 

nu-vreau-să-uit

 

  • Dar şi despre oamenii din alte oraşe, care au fost alături de noi prin intermediul live-ului. 😀

 

nu-vreau-să-uit

 

  • A mai fost despre emoţiile mele… declarate oficial. :))

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

  • Dar şi despre emoţiile neoficiale, dar vizibile ale mamei. :))

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

  • 1 noiembrie a fost despre noi perspective…

 

nu-vreau-să-uit

 

  • … venite din dorinţa de a păstra fericiri mai vechi, mai reale şi mai autentice. 🙂

 

nu-vreau-să-uit

 

  • A fost despre a juca cu cărţile pe… masă… :))

 

nu-vreau-să-uit

 

  • … şi despre dulcea iluminare pe care ne-o poate aduce acest fapt.

 

nu-vreau-să-uit

 

  • Ziua lansării cărţii mele a mai fost şi despre incursiunea pe care v-am îndemnat să o faceţi în amintirile voastre. 🙂

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

  • Şi poate mai presus decât orice, a fost despre oamenii mei, eroii serii, aşa cum i-am numit, fără ajutorul cărora, ziua de 1 noiembrie nu ar fi fost despre nimic.

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

nu-vreau-să-uit

 

Aşadar, Carla, Vlad, Florian, Maria, Ana, Emilia, Gabriel şi David, vă mulţumesc sincer pentru ajutorul – sub diversele lui forme – pe care mi l-aţi oferit. 🙂 Vă sunt profund recunoscătoare.

În final, vă pot spune doar că ziua de 1 noiembrie a fost despre faptul că… scriu. Da, e cea dintâi pasiune a mea, e ocupaţia căreia îmi dedic existenţa şi singurul lucru care nu mă va plictisi niciodată. Scriu articole, romane, poveşti, scriu rânduri despre sufletul meu, scriu despre evenimente în cadrul cărora a fost vorba despre faptul că eu scriu. 🙂 Pentru mine, „a fi” este egal cu „a scrie” şi, oricâtă imaginaţie aş avea, nu pot să îmi închipui ce aş face dacă nu aş scrie… Fiindcă asta este tot ceea ce pot şi ştiu să fac cel mai bine. Ah, şi poate, din când în când, mai ştiu şi să iubesc…

Şi totuşi… rămân cu o mirare.

nu-vreau-să-uit

 

Oare chiar am scris şi am lansat al treilea roman?

 

nu-vreau-să-uit

 

Se pare că da. :))

Şi… Nu vreau să uit. 🙂

 

nu-vreau-să-uit

 

Vestimentaţie: Poema

Fotografii realizate de Emilia Frunzaru şi Gabriel Grigore la hotelul Emma West

„You never know if you never try…”

Pe curând,

Victoria-the-Writer

P.S.: Cineva mi-a zis aseară: Let’s go back to the future. Cred că sunt cuvintele care sintetizează excelent romanul meu. Dacă sunteţi curioşi să aflaţi despre ce-i vorba, îndrăzniţi să ne salutaţi aici. Pe mine şi romanul meu. 🙂

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest1Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *