2016

Nimic nu durează pentru totdeauna. Nici 2016.

Dragi cititori virtuali,

Am trecut azi pe-aici, ca să vă spun ceva ce, probabil, ştiaţi şi voi: nimic nu durează pentru totdeauna. Nici măcar anul 2016, care, parcă, a fost cu de toate. Şi când un an se termină, am face bine să îl reevaluăm. Nu de alta, dar asta e singura modalitate de a zâmbi din nou experienţelor minunate cărora le-am mai zâmbit o dată. Şi tot asta e singura modalitate de a le zâmbi şi experienţelor nu la fel de minunate, cărora nu le-am zâmbit niciodată până acum. Ar trebui să o facem acum însă, căci, în cadrul reevaluării anului care se termină, ele devin lecţii. 🙂

Ei bine, dacă vă amintiţi, anul a început cu zăpadă şi cu sfatul meu care vă îndemna să îndrăzniţi să fiţi singura fărâmă verde dintr-o mare albă. 🙂 Mi-aţi ascultat sfatul, că tot veni vorba?

 

2016

Foto: Radu Capalb

 

Peste o lună, mă îndrăgosteam de el pentru a nu ştiu câta oară… De Sibiu, da, oraşul sufletului meu. 🙂 Şi de colţişoarele lui vintage, de poveste.

 

2016

 

2016

 

În primăvară am înflorit de-a dreptul. :)) Mai întâi, la conferinţa de blogging la care am fost onorată să fiu speaker, craiova2.0online, iar apoi, atunci când mi-am îndeplinit visul, la Olimpiada Naţională de Limba Germană Modernă.

 

2016

Foto: Ana Popa

2016

 

Sfârşitul primăverii m-a dus pe meleaguri texano-mexicane, iar costumaţia mea de… roşie fancy nu anunţa decât vara fierbinte care urma să sosească. :))

 

2016

Foto: Emilia Frunzaru

În iunie am tot admirat ce mi-a ieşit în cale… Uneori, puţină admiraţie sinceră – chiar dacă e manifestată în tăcere sau în gura mare – este tot ce ne trebuie pentru o împlinire sinceră.

2016

Foto: Emilia Frunzaru

 

2016

 

Tot în vară am văzut cel mai frumos loc din România, Cetăţuia din Cluj sau, mai precis, ceea ce se vede de la Cetăţuie: lumea întreagă, parcă. 🙂

 

2016

Foto: Matyas Jeno Iszlai

Până să înceapă toamna, am stat pe Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară

2016

Foto: Emilia Frunzaru

… Şi am mai trăncănit un pic – ca de obicei :)). Dar cică am trăncănit atât de bine, încât m-am ales cu un trofeu pentru asta. 🙂

2016

 

Toamna a venit cu o altă onoare pentru mine, şi anume, aceea de a participa la Webstock ca blogger acreditat. 😀 😀 😀

 

2016

 

Şi… nu vreau să uit să menţionez momentul în care am devenit iar mamă, cum s-ar spune, căci a treia carte a mea a văzut lumina tiparului. Nu cred că există fericire mai mare decât să creezi ceva. Orice ar fi.

 

2016

Foto: Gabriel Grigore

Din câte vedeţi, am fost aşa cuminte în 2016, că nu e de mirare că m-a vizitat iar Moş Crăciun… :)):

2016

Foto: Ana Popa

Dacă ar fi să trag linie şi să aleg un singur cuvânt care să ilustreze 2016 pentru mine, acela ar fi chiar „cuvânt”. Da, a fost anului cuvântului, anul în care am simţit că cuvântul meu a fost mult mai important decât în anii precedenţi, anul în care mi s-a cerut cuvântul, anul în care am luat cuvântul, m-am jucat cu el şi l-am numit apoi fericire. Şi cum cuvintele au câteodată mai multe sensuri, cred că trebuie să privim mereu şi reversul medaliei. Iar acum, când reevaluăm anul 2016, ne amintim şi de cuvântul care ne-a întristat, de cuvântul care ne-a înfuriat, de cuvântul pe care voiam să îl auzim şi a tăcut. Sau… reversul cuvântului e tăcerea? Cum a fost tăcerea voastră în 2016? A mea a fost necesară. Că doar… nu putem vorbi întruna, nu? :))

Oricum, acum, la final vreau doar să vă doresc ceea ce îmi doresc şi mie, şi anume, ca 2017 să fie încă un pas spre îndeplinirea visului nostru. Un pas pe care să îl facem cu eleganţă, dar şi cu fermitate şi, bineînţeles, cu grijă să nu îi călcăm pe ceilalţi în drumul nostru spre succes. 🙂 Ne auzim în curând. 😉

„You never know if you never try…”

Păşiţi cu bucurie în 2017,

Victoria Deliu

 

 

 

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *