rome colosseum edit

„La dolce vita”

Dragă lumeee,

Am revenit. Am revenit numai ca să plec iar :)), dar între timp, am revenit şi cu două, trei poveşti dintr-o aşa-zisă „dolce vita”, experimentată pe meleagurile Peninsulei Italice.

 

san marino stairs edit


Ca să fiu sinceră, de ceva timp chiar îmi doream să vizitez Italia, pentru că voiam pur şi simplu să văd cu ochii mei atâta istorie şi cultură câtă ne oferă această ţară, să gust toate specialităţile culinare deosebite care au făcut peninsula celebră şi să întâlnesc sumedenia de localnici calzi, amabili şi veşnic cu zâmbetul pe buze. Şi pentru că ideea de a vizita această patrie a romantismului, a tragismului, dar şi a civilizaţiei este idilică în sine. 🙂

Verona ne-a întâmpinat prima. Şi iată cum, pe 24 iunie, de Ziua Iei Româneşti, la ceas de seară, trei little ladies năzdrăvane ( şi grupul turistic din care au făcut parte :)) ) se plimbau pe străduţele înguste ale Veronei, căutând cu disperare Casa şi Mormântul Julietei. 😀

wir in verona edit

Maria, eu şi Carla de la stânga la dreapta

casa julietei 2 edit

casa julietei 1 edit

Şi pentru că prea multă dragoste strică :)), ne-am grăbit spre următoarea noastră destinaţie, micuţul stat San Marino – o enclavă a Italiei sau lecţia de viaţă de pe vârfurile Apeninilor, cum îmi place mai nou să îi spun.

san marino wall edit

Ce e impresionant la acest stat în stat, San Marino? Poate faptul că a reuşit să îşi păstreze statutul de republică liberă din secolul al XIII – lea până în zilele noastre sau poate memoria colectivă a sanmarinezilor, în cadrul căreia libertatea nu este un privilegiu, o noţiune abstractă, o copilărie, ci un adevărat drept – care le-a fost acordat de San Marino, un vechi cioplitor în piatră, sfântul sanmarinezilor. Aşadar, bun venit în statul libertăţii, un stat situat într-o zonă de munte demenţială, un stat cu puternice accente medievale, cu privelişti care îţi rămân întipărite în harta sufletului şi cu muzeografi simpatici care îţi fac reducere la biletele de intrare, în ciuda faptului că nu eşti cu un grup imens, ci numai cu unul de cinci persoane. 🙂 Asta că tot vorbeam de amabilitatea italienilor. ( să nu rataţi Muzeul Curiozităţii şi Muzeul Figurilor de Ceară, btw 😀 Chiar merită! )

san marino arms wide open edit

san marino admiring the view edit

view in san marino edit

san marino another view edit

san marino details edit

san marino cetate 2 edit

flower in san marino edit

san marino flowers tree edit

san marino cetate edit

Daaaar, dar, dar, după câte ştiţi şi voi, „toate drumurile duc la Roma”. Carevasăzică, o zi mai târziu am spus „Buongiorno, Roma!”. 🙂 Şi Roma mi-a răspuns: „Buongiorno! Hai să îţi arăt minunile mele. ;)”

rome ruins view edit

Vizitând Roma, cred că am vizitat, de fapt, mintea, puterea şi spiritul omenesc, în cele mai minunate forme în care au putut să existe. Este absolut incredibil dacă stai puţin pe gânduri şi realizezi că tot ce există acum în Roma a fost gândit şi creat de nişte oameni ai Antichităţii şi nu numai. De nişte oameni. Ca şi noi.

Dacă nişte oameni au reuşit să ridice Colosseumul, Fontana di Trevi, Altarul Patriei sau Pantheonul, cu siguranţă şi eu voi reuşi să îmi îndeplinesc visurile! :)) Presupun că înţelegeţi că ceea ce vreau să spun, de fapt, este că toată grandoarea şi măiestria pe care le-am admirat în capitala Italiei mi-au dat şi mai multă încredere în forţele proprii. Şi m-au lăsat mască, bineee… Aş fi o infatuată dacă nu aş recunoaşte-o. :)) Poate uneori e suficient să arunci o privire în trecut ca să îţi dai seama că viitorul îţi surâde. 😉

eu altare della patria edit

rome colosseum edit

colosseum inside edit

fontana di trevi edit

pantheon edit

pantheon me inside edit

pantheon cupola edit

me fontana di trevi edit

vila borghese gardens edit

rome details edit

ristorante edit

Mi-a plăcut mult mesajul scris pe tăbliţa meniului zilnic a unui restaurant din Roma în care am cinat într-o seară. E primul mesaj de tipul ăsta pe care îl văd în vreun restaurant. Şi chiar şi pentru o bloggeriţă ca mine, e drăguţ să mai simţi din când în când realitatea şi să mai părăseşti lumea virtuală. Măcar în faţa unei porţii de paste cu fructe de mare, a unei felii delicioase de tiramisu şi a… prietenelor tale, cu care…

wir fontana di trevi edit

… nu te-ai dat înapoi de la un selfie la Fontana di Trevi :)). Carla, eu şi Maria de la stânga la dreapta, btw 😉

rome ruins and me edit

Şi niciodată – dar niciodată! – nu trebuie să îi spui „La revedere!” Romei. Şi gelateriilor. Şi zâmbetelor oamenilor ei. Şi muzicii de pe străduţe. Şi bogăţiei de informaţii pe care le afli acolo. 🙂

Sau… poate că ne e permis să spunem „La revedere!” Romei pentru un singur oraş din lumea asta. Veneţia. 🙂

venice view edit

Mirosul mării şi al algelor, rezistenţa în timp a clădirilor, gondolierii cu ale lor gondole, Bazilica San Marco cu ale ei urme de Bizanţ, Palatul Dogilor – la fel de impunător ca propriul nume – şi mai presus de toate astea, puterea oamenilor de a se adapta unei… altfel de lumi – o lume a apelor – fac din Veneţia unul dintre cele mai frumoase locuri în care am fost vreodată. Sincer. Cred că în Veneţia chiar poţi să găseşti frumuseţea, sub toate formele ei. 🙂

welcome in venice edit

venice basilica san marco edit

tower in venice edit

venice palatul dogilor edit

Da, chiar cred că Italia îţi poate oferi o „dolce vita”, dar parcă e totuşi prea „dolce” pentru mine. Mi-a plăcut Italia, aş sta şi o lună acolo, în vacanţă, dar nu aş vrea să trăiesc toată viaţa în Peninsulă. De ce? Pentru că ţinutul „cizmei” e prea haotic, prea călduros ( şi la propriu, şi la figurat ) pentru mine. :)) E o concluzie personală, nu trebuie să vă influenţeze pe voi. 😉 E doar punctul de vedere al unei Little Lady care aspiră la ceva mai multă rigoare, seriozitate şi… răcoare :))… de toate felurile.

Dar vă spun ferm că se cuvine să vedeţi Italia. Toţi şi fiecare dintre voi. Măcar de câteva ori în viaţa asta. 🙂 Ştiu că am să mă întorc într-o zi la Roma. Ştiţi de unde ştiu? Am aruncat un bănuţ în Fontana di Trevi şi legenda spune că cine aruncă în fântâna cu pricina o monedă, sigur va reveni la Roma. 😀 Drăguţe legendele astea, nu?

Gustaţi „La dolce vita”. Vizitaţi Italia! 🙂

P.S.: Am să revin cu povestea Vaticanului. Rămâneţi pe-aproape! 😉

„You never know if you never try…”

Ciao,

Victoria


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *