întrebări

Întrebări – filozofia zilei

Salutări tuturor!

Astăzi este una dintre acele zile în care simt nevoia să scriu atât pentru a vorbi cu voi, cât şi pentru a vorbi cu mine însămi. Aş îndrăzni să spun că este o nevoie destul de matură – aceea de a te cunoaşte pe tine însuţi/însăţi – pe care, de altfel, v-o recomand. 😀 ( Poţi recomanda nevoi? :)) )

Pe la mijlocul lunii care se încheie azi am fost într-o scurtă excursie la Timişoara, la propunerea unei prietene – şi apoi propunând alteia, la rândul meu – pentru că niciuna dintre noi nu vizitase oraşul.

 

întrebări

Acum, după vreo două săptămâni de atunci, am impresia că excursia aceea a fost un prilej prin care am ajuns la o întrebare: de ce îşi adresează oamenii întrebări? Şi am ajuns la această întrebare ca urmare a propriei experienţe, fiindcă şi eu în Timişoara, de pildă, mi-am adresat o sumedenie de întrebări privitoare la oraş, la istoria lui, la cultură, la oameni etc. Şi nu întotdeauna cu voce tare. 🙂 Probabil aici este şi magia din întrebarea la care am ajuns.

Prima idee care se naşte în mintea noastră este, probabil, aceasta: oamenii îşi adresează întrebări pentru a găsi răspunsuri, pentru că mereu sunt în căutarea lor, iar aceasta este modalitatea prin care se pot întâlni cu ele. Altfel spus, oamenii pleacă pe aleile lor neuronale şi merg în ritm de întrebare, sperând să ajungă la băncuţa-răspuns de la capătul aleii.

 

întrebări

 

întrebări

Dar uneori, la capătul aleii pare că nu se află nicio băncuţă-răspuns, cel puţin, nu una pe care s-ar putea ei aşeza. Chiar dacă ne adresăm mereu întrebări, nu mereu găsim şi răspunsurile la ele. Iar alteori, nu găsim nişte răspunsuri mulţumitoare, categorice şi, practic, întrebările acelea ne duc la alte întrebări. Aşadar, s-ar părea că în unele cazuri, plimbarea pe aleile neuronale, în ritm de întrebare, e o plăcere mai mare decât aceea de a sta pe băncuţa-răspuns de la capătul aleii. Adică, ne place câteodată să ( ne ) adresăm întrebări pur şi simplu. Chiar dacă activitatea are, poate, un alt scop, chiar dacă este doar un mijloc prin care putem atinge un ţel, ne place acest mijloc! 🙂

 

întrebări

 

Această satisfacţie, această bucurie pe care o regăsim în adresarea întrebărilor mă duce cu gândul la altceva, şi anume că prin întrebări accesăm, de fapt, idei. Şi nu neapărat sub forma lor de enunţuri afirmative sau negative, ci… interogative. 🙂 Întrebările care nu ne pot duce ( pentru moment ) la răspunsuri, ci la alte întrebări, dar şi cele care ne duc la răspunsuri au în comun tocmai asta: că ascund idei sau că le demască. Şi oamenilor – sau măcar unora dintre ei – le plac ideile. 😀 În sinea mea, cred chiar că acele întrebări care dau viaţă altora ca ele sunt mai stimulative pentru mintea noastră decât cele în întâmpinarea cărora putem veni cu răspunsuri.

 

întrebări

 

Şi mai e ceva referitor la chestiunea asta: omul are în componenţa sa o doză de mister. Cred că este un element originar, fiindcă nu suntem încă sută la sută siguri cum am apărut pe Pământ, aşa cum un copil nu este sigur – până la o anumită vârstă – cum a aterizat el în familia sa. :)) Deci, existenţa noastră este încă învăluită în mister. Asta înseamnă că nu am atins, ca specie, acea vârstă a certitudinii. Iar acest mister se poate manifesta şi pe alte planuri, de pildă, în situaţia în care ( ne ) adresăm întrebări. Poate o facem, ca să descifrăm misterul cu care am deschis ochii spre lume sau poate ca să îl adâncim, să îl aprofundăm. Orice întrebare are în ea un praf de mister, atâta vreme cât tonul rămâne interogativ. Iar aşa cum, de exemplu, apa e în noi şi bem apă, ca să trăim, şi misterul e în noi şi ne jucăm cu el, ca să trăim. Poate nu am rezista fără mister, cine ştie? 🙂

 

întrebări

 

Nu am pretenţia de a fi atins toate motivele, în complexitatea lor, pentru care oamenii îşi adresează întrebări. Dar sper doar că v-am făcut să înţelegeţi recomandarea subtilă din spatele acestui articol, mai precis aceea că nu ar trebui să ne oprim niciodată din a ne adresa întrebări. Nouă înşine sau altora. Întrebări care duc la răspunsuri sau întrebări care duc la alte întrebări. În felul acesta, ne păstrăm spiritul viu, mintea sănătoasă şi gata să facă faţă provocărilor vieţii. 🙂 Poate unii au tendinţa de a dezvolta un dezinteres sau o lene în ceea ce priveşte întrebările de toate felurile. Consider că nu ar trebui să facem parte din acea categorie, ci din cea opusă. Şi pentru asta avem nevoie de curaj, de o maturitate a gândirii, de disciplină, de voinţă şi de interes pentru tot ceea ce ne înconjoară pe exterior sau pe interior.

Voi ce întrebări aţi adresat în ultima vreme? 🙂

 

întrebări

 

 

„You never know if you never try…”

Pe mâine,

Victoria-cea-fascinată-de-întrebări

 

 

 

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest2Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *