Gone With The Wind

Gone With The Wind is… gone with the wind

Seară bună, oameni dragi!

Pregăteam un alt articol pentru astăzi, însă sunt nevoită să îmi întrerup programul, pentru că sunt revoltată. Nu din cauza unei păţanii personale, ci din cauza unei întâmplări pe care am simţit-o, poate, mai „personal” decât ar fi trebuit. Nu e vorba de nimic altceva decât de faptul că „Pe aripile vântului” tocmai a fost interzis într-un cinematograf din SUA. 🙁

Da, v-am promis că vă voi vorbi mereu despre frumuseţe, bine şi optimism, despre părţile curate ale lumii acesteia, despre bucurie şi zâmbete. Nu despre revoltă şi întristare. Ei bine, pentru mine, „Pe aripile vântului” este o frumuseţe cinematografică. Este o comoară a istoriei filmelor, şi nu doar dacă luăm în considerare încasările pe care le-a avut şi care îl situează printre cele mai de succes filme din lume, nu doar dacă ne gândim la faptul că e primul film color de asemenea dimensiuni, fiind ecranizat în 1939, nu doar dacă ne amintim că are 8 premii Oscar, dintre care unul i-a fost acordat unei actriţe de culoare – aceasta întâmplându-se pentru prima dată în istorie. Este un film-comoară pentru multe altele: pentru povestea care îl face etern, pentru jocul actorilor, pentru felul în care prezintă manierele şi stilul de viaţă al secolului XIX. O perioadă a fost chiar filmul meu preferat şi tocmai de aceea am perceput evenimentul care s-a produs acum mult mai personal. Am simţit că oamenii aceia, care l-au interzis într-un cinematograf din Memphis, Tennessee, mi-au interzis o frumuseţe cu care am crescut, şi anume: aceea de a fi cunoscut vizual şi nu numai secolul XIX. Pentru că, da, am crescut cu acest film, pe care l-am văzut de câteva ori până la vârsta asta.

Motivul pentru care a fost interzis după mai bine de trei decenii de difuzare permanentă la Memphis’ Orpheum Theatre? Insensibilitatea lui, a filmului faţă de populaţia de negri. Conducerea instituţiei culturale americane a mărturisit că a luat această decizie după difuzarea filmului din acest an, urmată de comentariile din mediul online ale spectatorilor, care l-au considerat „rasist”, „un omagiu adus supremaţiei albe”.

 

Gone With The Wind

Sursa: www.bbc.com

 

Gone With The Wind

Sursa: www.breitbart.com

M-am ferit să vorbesc despre corectitudinea politică, pentru că nu înseamnă frumuseţe. Dar nu am putut să tac atunci când o frumuseţe a copilăriei mele – şi a cinematografiei mondiale, în fond! – a avut de suferit de pe urma ei.

A prezenta trecutul – aşa cum a fost el – nu înseamnă a-i leza pe oamenii de azi sau de ieri sau a răni vreun segment de populaţie. A prezenta trecutul, fie şi printr-un film, înseamnă a încerca să faci lumea să înveţe din el, din greşelile lui, pentru a nu le mai repeta. Cred că cinematograful din Memphis nu a difuzat acest film – care este şi despre sclavia negrilor, da – pentru a-i răni în vreun fel pe oamenii de culoare sau pentru a le arăta că, potrivit peliculei, sunt inferiori albilor. Nu acesta a fost motivul difuzării filmului până acum. Poate că unul dintre motive este şi cel care ne aminteşte cât de cruntă este sclavia şi ne aminteşte că nu ar mai trebui să existe niciodată pe faţa Pământului. Dar asta nu reprezintă sub nicio formă un atac, o jignire la adresa negrilor, ci o prezentare factuală a trecutului din care putem extrage învăţăminte, din care putem trage concluzii. E pur şi simplu revoltător să interzici „Pe aripile vântului”, fiindcă dintr-odată în consideri insensibil, rasist ş.a.m.d.. Dacă se întâmplă asta, atunci nu s-a înţeles nimic din el şi… Gone With The Wind este realmente gone with the wind. 🙁

Mă întreb doar ce se va întâmpla în continuare. Va fi interzis şi „Casablanca” din cauza scenei în care Ilsa Lund îi cere pianistului Sam, şi el de culoare, să cânte „As Time Goes By” şi el acceptă? Şi acolo va fi văzută supremaţia albă care dă ordine negrilor? Vreau să cred totuşi că frumuseţea va reveni pe meleagurile noastre într-o zi. Am nevoie să cred asta, ca să pot trăi mai departe. Şi nu doar că am nevoie să cred asta, ci am nevoie ca asta să se întâmple. Şi dacă nu se oferă nimeni, o pot face eu să se întâmple. 🙂

„You never know if you never try…”

Din zbor, de Pe aripile vântului,

Victoria

P.S.: Mulţumesc, www.qmagazine.ro, că ai arătat lumii cum se prăbuşeşte frumuseţea. Adică îţi mulţumesc pentru faptul că ai postat ştirea asta. 🙂


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *