handsintheairedit2-1

Forever Young

Bună, lume!
Dacă tot vine weekend-ul, am să fiu şi mai drăguţă decât de obicei şi am să vă împărtăşesc un secret pe care şi eu, la rândul meu, l-am descoperit recent… 🙂

Secretul pe care vreau să vi-l împărtăşesc este răspunsul la întrebarea: „Cum să facem să obţinem tinereţea veşnică? Să fim Forever Young?”. Şi dacă vorbim de „tinereţe”, e clar că vorbim de „timp”.
Nu am să mă apuc acum să menţionez nu ştiu ce definiţii pretenţioase ale acestui cuvânt, „timp”, pentru că oricum, timpul este… relativ, aşa că fiecare are dreptul să îl considere cum vrea. Nu?
În ceea ce mă priveşte, întotdeauna am văzut timpul ca o chestiune de priorităţi. Nu cred că e vorba de ceva atât fizic, cât mai curând, metafizic sau spiritual. Sau pe-acolo :)). Ca s-o zic mai pe româneşte, cred că avem timp exact pentru acele lucruri pentru care vrem să avem timp.
Ei bine, dacă priviţi puţin în jur, veţi observa rapid că nimeni nu este prieten cu timpul… Unii zic că nu îl au:

 

Alţii, că nu au suficient…
Şi indiferent dacă e vorba de necuvântătoare…
Sau de fiinţele cu glas…
…Timpul devine duşmanul tuturor cândva, la final. Iar ultima revelaţie care m-a vizitat a fost că, poate, ar trebui să încercăm toţi să ne împrietenim cu timpul. 🙂 Da, sună comic – şi puţin fantezist :)) – dar am ajuns să cred că asta e una dintre puţinele căi către împlinire care ne-au mai rămas.
De ce zic „ne-au mai rămas”? Pentru că, mai demult, timpul nu trecea parcă atât de grăbit ca în zilele noastre. Asta sau oamenii nu aveau – nu descoperiseră că pot să aibă – atâtea de făcut şi de-aia şi ritmul în care trăiau era mult mai puţin alert ca al nostru. Dar fiindcă noi ne batem capul cu atâtea şi atâtea în fiecare zi – şi timpul a ajuns să ne fugă, cumva, printre degete – poate a venit, în sfârşit, momentul să înţelegem că trebuie să o luăm mai uşor. 🙂
Ştiu ce veţi spune: „Da, am priceput de ce s-ar cuveni să ne împrietenim cu timpul: ca să fim mai fericiţi, mai împliniţi cu noi înşine şi, pur şi simplu, mai liniştiţi şi mai zen; dar cum să facem asta? Cum e posibil?”
Eh… n-aş putea să vă dau un răspuns universal valabil, o reţetă standard care să meargă pentru toată lumea. Pot să vă povestesc însă cum m-am gândit să mă împrietenesc eu cu timpul şi, cine ştie?, poate va funcţiona şi la voi. 😀
Mai întâi şi mai întâi, am să îl caut.
 „Cum o să îl cauţi? Timpul e cu noi mereu, nu are unde să dispară. Acum e 7.00, peste o oră va fi 8.00, deci, iată timpul!” – veţi spune voi repede. Dar eu am să îl caut, totuşi… Am să caut toate momentele memorabile pe care le-am trăit vreodată, toate acele clipe în care părea că îngheţasem undeva, într-un decor care nu avea să se facă uitat niciodată. Exact, am să caut toate clipele mele de fericire.

 

 

Apoi, după ce o să le găsesc, o să aştept şi o să întâmpin şi momentele de fericire care vor veni de-acum înainte – şi care, am înţeles că promit, că vor fi şi mai memorabile. 😀
După ce o să adun toată fericirea din trecut şi din viitor, o să revin în prezentul… împietrit de griji…

 

Şi am să mă străduiesc să râd cu fiecare clipă în parte:
Am să mă străduiesc să împodobesc bradul cu… trandafiri să fac, în fiecare zi, ceva ce n-am mai făcut niciodată până acum. 🙂

 

Apoi, cum poţi să te împrieteneşti cu cineva, dacă nu începi să iubeşti aceleaşi lucruri ca şi el? Aşadar, eu am să încep să iubesc tot ce iubeşte şi timpul. Şi timpul, vă spun sigur, iubeşte tot ce e frumos. „Ba nu, ba nu! Atunci când se întâmplă ceva frumos, timpul trece mai repede, vrea să scape de ce e frumos.”, veţi gândi voi. Şi e adevărat: atunci când se petrece ceva minunat în viaţa noastră, trece repede, dar nu pentru că timpul ar urî acea întâmplare şi pentru că ar vrea să scape de ea, ci pentru că îi place atât de mult ce se întâmplă, încât abia aşteaptă şi alte păţanii la fel de frumoase. E cam nerăbdător, ce-i drept. :)) Dar şi aşa, timpul iubeşte frumuseţea, sub toate formele ei.

 

Atunci, după ce vom iubi aceleaşi lucruri, nu ne va mai despărţi decât un pas până la prietenia noastră. Şi anume, va trebui să acceptăm şi ceea ce iubim… diferit.
Eu am să accept că lui îi place să fie imprevizibil, adesea imposibil :)):
Iar el va trebui să accepte că mie îmi place, de cele mai multe ori, să ştiu pe ce treaptă urmează să calc:
Eu am să accept şi că el este cel grandios dintre noi:
Şi lui nu îi rămâne altceva de făcut decât să accepte că uneori, firea mea copilăroasă e mai simpatică decât grandoarea lui :)):

 

Abia după ce ne vom fi înţeles astfel, vom putea să urmăm împreună drumul prieteniei:
Iată, dragii mei, modul în care intenţionez să mă împrietenesc cu timpul. Îl veţi încerca şi voi? Sper că da. Fiindcă, în caz că vă întrebaţi, doar cine e prieten cu timpul va fi… pentru totdeauna tânăr.
– SFÂRŞIT –
Şi acum, ca să fiu sinceră, nu a fost atât de uşor pe cât pare, probabil, să facem impecabil shooting-ul ăsta :)). Din cauza cui? Din cauza mea, voi ce credeaţi?
Ba făceam paşi… de dans când nu era momentul :)):

 

Ba nu-mi stătea rochia:
Ba, părul :)):
Rochie: H&M
Ochelari de libelulă de soare: Meli Melo
Pălărie: BestValue ( colecţia #SummerofFreedom; mulţumesc, Mauvert! )
 
Fotografii realizate de Emilia Frunzaru
Acesta era micul meu secret. Nu că m-ar obseda ideea tinereţii. Cel puţin, nu încă :)). Cred că, oricum ar fi, fie că avem timp sau nu, fie că ştim să ne facem sau nu, ar trebui să savurăm fiecare clipă – deşi sună clişeic. Ar trebui să fim recunoscători pentru fiecare clipă. Şi nu greşim dacă mai suntem şi un pic nerăbdători din când în când. Doar aţi văzut că însuşi Timpul este :))…
Em, dragă, îţi mulţumesc pentru după-amiaza aceea cu şi de poze. Şi mai mult, îţi mulţumesc pentru toate momentele în care am râs isteric. :)) Nu râd aşa cu mulţi oameni. 😉
Voi cunoaşteţi alte secrete pentru „tinereţea veşnică”? Dar măcar o să încercaţi şi voi să… îi zâmbiţi timpului mai des?
„You never know if you never try…” 
Pe curând,
Victoria-the-friend-of-the-Time

Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *