evoluţia feminină

Evoluţia feminină = frumuseţe

Bună tuturor!

Citesc o carte, „Arsă de vie„, de Suad. Este despre povestea realitatea vieţii femeilor arabe şi mă intrigă. Mă revoltă. Mă frustrează. Mă face să vreau să vă împărtăşesc una dintre cele mai frumoase lecţii pe care le-am înţeles din familia mea. 🙂

În fotografia de mai sus suntem, de la stânga la dreapta, străbunica, bunica, mama şi eu. Se regăsesc acolo originile mele materne, duse până la ultima membră în viaţă. 🙂 Şi dacă e vreun cuvânt care îmi vine în minte atunci când văd această poză, ei bine, acela este „evoluţie” sau, mai degrabă, „evoluţie feminină„.

În weekend-ul care a precedat ziua de 15 august, am mers împreună cu mama şi bunica în vizită la străbunica mea, care, ca şi mine, urma să fie sărbătorită. Dar nu de aceea am vizitat-o, ci pentru că, pur şi simplu, eu nu o mai văzusem de mult. Ceea ce trebuie să ştiţi despre ea este că are darul de a povesti. Stilul ei este simplu, totalmente natural, este acel stil care aparţine numai bătrâneilor împovăraţi de ani, care stau iarna în faţa focului din sobă şi le mărturisesc nepoţilor şi strănepoţilor păţaniile copilăriei lor. În ceea ce mă priveşte, ador poveştile ei, le îndrăgesc şi le iubesc sincer. 🙂

Printre cele istorisite de străbunica mea s-a numărat şi un episod din tinereţea ei, în care începuse să cunoască primele semne ale reumatismului, la puţin timp după patruzeci de ani. ( şi asta din pricina muncii destul de severe la care era constrânsă – din cauză că părinţii refuzaseră să o trimită la şcoală până în clasele terminale ) O prietenă i-a propus atunci să o însoţească „la băi”, deci, într-o staţiune balneară din ţară, însă – şi aici vine partea care pe mine m-a şocat! – soacra ei nu i-a dat voie să meargă, deşi, după cum puteţi înţelege cu toţii, acea activitate ar fi fost pentru sănătatea ei.

Altă poveste din viaţa ei care m-a impresionat este cea a unui prânz duminical. În ultima zi a săptămânii, la fiecare dejun, în familia străbunicii mele se gătea un fel de mâncare cu carne de pui. Şi, cu toate că străbunica şi soţul ei – pe care nu l-am cunoscut, fiindcă a decedat înainte de naşterea mea – au avut trei copii ( adică bunica are o soră şi un frate ), iar ei erau toţi trei prezenţi la masa de prânz de duminică pe-atunci, cele mai săţioase părţi ale puiului – pulpele – îi reveneau străbunicului meu, făcându-se abstracţie de rugăminţile străbunicii, de a mânca cei trei copii pulpele.

Societatea în care s-a scurs tinereţea străbunicii mele a fost una cu adevărat primitivă, în ceea ce priveşte situaţia femeilor. Însă m-am bucurat să aud că în vremea bunicii mele, lucrurile s-au schimbat destul de mult în bine, pentru ca la mama să se fi modificat totul şi mai mult în direcţia pozitivă. Întotdeauna m-a fermecat această frumuseţe – evoluţia – şi sunt recunoscătoare că femeile din aproape întreaga lume au luat atitudine la un moment dat. Asta a permis ca şi părerile bunicii mele să conteze ( şi încă într-o măsură mare! ) în relaţia ei cu bunicul şi ca, astăzi, punctele de vedere ale mamei mele să fie egale cu cele ale tatălui meu – iar el să nu aibă nicio problemă cu asta, aşa cum, demult, bărbaţii aveau.

Cred cu tărie că o societate armonioasă nu are cum să funcţioneze atâta vreme cât nu există egalitatea dintre sexe. Dintr-un singur motiv: nimeni nu are niciun drept să limiteze femeile – care, până la urmă, sunt fiinţe umane exact la fel ca bărbaţii. Şi unii, şi alţii vin pe lume în aceleaşi condiţii, iar societatea trebuie să le ofere aceleaşi şanse la dezvoltare. Orice societate şi orice cultură. Fiindcă, altfel, toţi riscăm să ratăm nişte genii de sex feminin, nişte minţi luminate ale femeilor – şi, aşa, riscăm, de fapt, să ne încetinim dezvoltarea ca specie. E ca şi cum singuri ne-am pune beţe în roate.

Aş vrea să declar că acest articol este pentru femeile arabe, cele de rând, care şi în acest moment duc o viaţă mizeră şi au un statut sub cel de animal. La propriu. Căci aşa cum mărturiseşte tatăl lui Suad în carte: „O oaie e folositoare în casa omului, că dă lână şi lâna se vinde şi iată cum oaia aduce bani în casă. Dar o fată la ce e bună? Ea cum poate aduce bani în casă?„…

Poate. În multe feluri. Doar că o împiedicaţi voi de secole să facă asta. Să vă fie ruşine!

Dar, deşi le-aş dedica acest articol femeilor din lumea arabă, sunt convinsă că nu va ajunge prea curând la ele. Dar am speranţă că într-o zi, şi ele vor cunoaşte frumuseţea evoluţiei, aşa cum şi noi am făcut-o. Poate ar trebui să grăbim noi sosirea acelei zile pentru ele. Doar astfel ne putem manifesta concret recunoştinţa pentru evoluţia feminină. 🙂

 

„You never know if you never try…”

La revedere,

Feminista din mine

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *