în căutarea fericirii

De ce sunt „În căutarea fericirii”…

Seară bună, prieteni virtuali!

Ceva ce s-a întâmplat de curând m-a făcut să vreau să deschid dialogul ( căci poate va fi un dialog, şi nu numai un monolog obişnuit 😀 ): am terminat de citit o carte care mi-a amintit de altă carte şi pe care ţin să o împărtăşesc cu voi. Mă refer, fireşte, la cea de mai sus, În căutarea fericirii de Bertrand Russell.

Poate vă întrebaţi în ce împrejurări a ajuns volumul menţionat în mâinile mele. În faţa minţii mele devoratoare. :)) L-am cumpărat, fiindcă am mai avut o întâlnire cu stimabilul domn cu pipă de pe copertă şi acea „întrevedere lecturicească” m-a îndemnat să mai stabilesc una. Aşa se mai întâmplă uneori în viaţă. 😀 Fie vorba între noi, acum sunt sigură că vor urma multe altele. Şi când totul se va epuiza, va veni rândul reîntâlnirilor, dar mai e mult până acolo… 😀

Ştiu că nu e recomandabil să judecăm o carte după copertă, însă atunci când unul dintre cei mai mari filozofi şi logicieni ai secolului XX apare pe copertă, cred că toată lumea îşi dă uşor seama că aceasta nu e o carte motivaţională ieftină, de genul celor care îşi propun să te înveţe „cum să atingi fericirea în 20 de paşi şi 3 mişcări”. Aşa cum ne spune însuşi autorul: „cartea de faţă nu se adresează oamenilor foarte şcoliţi”; este, într-adevăr, o lectură uşoară, rapidă, dar care poate bate la poarta presupunerilor şi a certitudinilor noastre să le întrebe… ce mai fac. Şi cred că aici se află miezul pe care eu l-am remarcat: unele opere, deşi facile, îşi găsesc rostul nu în a ne zdruncina neapărat siguranţele, ci în a ne sugera să le privim într-o lumină… mai puţin sigură. Aceasta este o chestiune care ne scapă adesea, în ciuda importanţei ei, nu credeţi?

După cum spuneam, am plecat În căutarea fericirii. De ce am plecat eu în căutarea fericirii şi nu a venit fericirea pur şi simplu după mine? Bertrand Russell ne răspunde elegant: „Fericirea nu e, exceptând anumite cazuri foarte rare, ceva ce ne pică în poală, aidoma unui fruct copt, printr-un simplu concurs de împrejurări norocoase. Iată de ce am şi ales drept titlu al cărţii de faţă În căutarea fericirii.” Pe scurt, cele două părţi ale volumului, Cauzele nefericirii şi Cauzele fericirii, exact asta încearcă ( şi, cred eu, reuşesc ) să susţină: că fericirea nu e un simplu privilegiu care unora li se acordă, iar altora nu, din motive veşnic necunoscute; că fericirea poate fi o izbândă a oamenilor de pretutindeni, la care pot ajunge dacă ştiu ce aspecte să elimine din viaţa lor şi ce aspecte să păstreze şi să dezvolte. Bineînţeles, pentru toate astea e nevoie de un anume tact pe care nu îl stăpânim peste noapte, dar care, la fel ca multe altele, se poate exersa şi însuşi. 🙂

Mi-a plăcut maniera lui Russell de a nu trata problema ( şi imaginea vieţii omeneşti, în fond ) într-un mod simplist, ci într-unul cât se poate de complex şi cuprinzător. Fără să facă generalizări şi excese, filozoful britanic explică, mai întâi, ce îi face pe oameni nefericiţi, iar apoi ne se întreabă dacă mai este posibilă fericirea, după… atâtea cauze ale nefericirii. :)) Dacă e da sau nu, urmează să descoperiţi singuri, citind cartea.

Şi pentru că ador să vă stârnesc pofta de lectură, vă las mai jos, ca de obicei, câteva citate care mi-au atras atenţia 😀 :

 

  • „Obiceiul de a privi spre viitor şi a gândi că întregul sens al prezentului rezidă în ceea ce îi va urma este unul dăunător. Întregul nu poate avea nicio valoare dacă părţile lui nu au şi ele valoare. Viaţa nu trebuie concepută după tiparul unei melodrame în care eroul şi eroina trec prin calamităţi incredibile, pentru care sunt răsplătiţi printr-un final fericit.”

 

în căutarea fericirii

 

  • „Nu pretind că dragostea în forma ei cea mai înaltă se întâlneşte la tot pasul, dar susţin că acolo unde se întâlneşte, ea pune în lumină valori ce altminteri ar rămâne necunoscute.”

 

  • „O generaţie care nu poate suporta plictiseala va fi o generaţie de oameni fără anvergură, de oameni prea înstrăinaţi de procesele lente din natură, de oameni în care orice impuls vital se ofileşte încetul cu încetul.”

 

  • „Dacă ar exista mai mult curaj, ar exista mai puţine îngrijorări şi, ca atare, mai puţină oboseală.”

 

  • „Invidia este, de fapt, o formă a unui viciu, în parte moral, în parte intelectual, care constă în a nu vedea niciodată lucrurile în ele însele, ci doar în relaţia lor cu altceva.”

 

  • „Din pricina necunoaşterii lumii, oamenii îndură tot felul de suferinţe inutile.”

 

  • „Există o doctrină consolatoare potrivit căreia geniul îşi va croi drum în orice condiţii şi pe temeiul acestei doctrine, mulţi oameni consideră că persecutarea unui tânăr talent nu poate face prea mult rău. Doctrina este aidoma teoriei că orice crimă este dată în vileag. Evident că toţi criminalii pe care îi cunoaştem au fost descoperiţi, dar cine ştie câţi vor fi fiind cei despre care nu s-a aflat niciodată nimic?”

 

  • „Fericirea este promovată prin asocierea între persoane cu gusturi şi opinii similare.”

 

  • „Încrederea în sine generală în faţa vieţii izvorăşte din obişnuinţa insului de a primi atâta afecţiune de felul potrivit, câtă are nevoie.”

 

  • „Teama pentru alţii nu-i decât un pic mai bună decât teama pentru noi înşine. În plus, ea este foarte adesea un paravan după care se ascunde posesivitatea.”

 

  • „Dintre toate formele de precauţie, precauţia în dragoste este, probabil, cea mai fatală adevăratei fericiri.”

 

în căutarea fericirii

Foto: Radu Capalb

 

  • „Priceperea de a-ţi umple în mod inteligent timpul liber este ultimul produs al civilizaţiei şi deocamdată, foarte puţini oameni au ajuns la acel nivel.”

 

  • „Unul din neajunsurile învăţământului superior de astăzi constă în faptul că a devenit într-o prea mare măsură o formare în vederea dobândirii anumitor calificări, manifestând prea puţină preocupare pentru lărgirea orizonturilor intelectual şi afectiv, pe calea observării dezinteresate a lumii.”

 

  • „Marii artişti şi marii oameni de ştiinţă fac o muncă ce este prin ea însăşi delectabilă; cât timp o fac, ea le câştigă respectul celor al căror respect înseamnă ceva, ceea ce le conferă cel mai de seamă gen de putere – puterea asupra gândurilor şi a simţămintelor oamenilor.”

 

  • „Deprinderea de a-şi privi viaţa în ansamblu este o componentă esenţială atât a înţelepciunii, cât şi a adevăratei moralităţi, fiind, de aceea, unul din lucrurile ce se cuvin încurajate în educaţie.”

 

în căutarea fericirii

Foto: Ana Popa

La final vă pot mărturisi doar că sunt în căutarea fericirii, pentru că, altfel, nu cred că aş putea atinge fericirea. Şi nu numai atât. Este posibil să o căutăm, să o atingem şi apoi să o pierdem. De aceea, sunt în căutarea fericirii şi pentru că vreau să o păstrez cât mai mult cu mine. Să recunoaştem: fiecare dintre noi îşi doreşte fericirea, în ciuda a ceea ce spune toată lumea. Dar, contrar a ceea ce susţin speakerii motivaţionali ( că tot am adus vorba de ceva similar mai sus ), nu fiecare dintre noi o poate găsi şi menţine, fiindcă nu fiecare dintre noi se încumetă să îşi construiască un drum până acolo.

Am credinţa că, în ceea ce mă priveşte, am dat startul drumului meu şi vă îndemn să faceţi la fel. Un prim pas ar fi cartea despre care v-am vorbit până acum. Ce ziceţi? 🙂

„You never know if you never try…”

Pe curând,

Victoria

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest1Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *