de-ale progresului

De-ale progresului

Proiectul cercetătorului chinez He Jiankui, în cadrul căruia susține că a modificat genetic embrionul din care a provenit o pereche de gemene care s-au născut recent în China, mi-a amintit de „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley, fiindcă readuce în atenție una dintre problemele pe care această carte le ridică, şi anume: progresul ştiințific care pare să sfideze limitele impuse de normele morale.

Suntem îndreptățiți să intervenim asupra naturii umane şi să o schimbăm după bunul plac? Care sunt consecințele pretenției noastre de a fi demiurgii lumii care ne conține?

Hayek ne avertiza cu ceva vreme în urmă că rațiunea care vrea să controleze tot şi nu lasă loc pentru spontaneitate, pentru ceea ce e de nestăpânit întrucât ne depăşeşte puterile, va ajunge prin a se submina pe ea însăşi, pentru că dezvoltarea ei va deveni imposibilă într-un climat lipsit de libertate.

Ceea ce se întâmplă atunci când ştiința avansează slăbind constrângerile etice se dezvăluie ca un exces al rațiunii. Credința în puterea de a remodela omul ( azi eliminând din ADN-ul lui gena care permite apariția HIV-ului în organism, mâine condiționând genetic embrionii după dorințele părinților ) şi de a reorganiza societatea după dictatul rațiunii ( eventual interzicând prin lege procrearea naturală, ca să păstrăm tema ) nu ne poate duce decât într-o fundătură, fiindcă fie că apologeții progresului vor să accepte sau nu, suntem limitați şi failibili.

Am face bine să nu ignorăm acest fapt nici măcar în încercarea nobilă de a ne îmbunătăți viața. Şi să nu uităm că nu doar somnul, ci şi abuzul rațiunii poate naşte monştri.


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *