a oprit

Cum a oprit Divanul timpul…

Vă salut cu melancolie…

… pentru că melancolia e ceea ce îţi rămâne după ce Divan Film Festival s-a terminat. Da, aţi ghicit, astăzi este marea zi în care vă voi povesti despre singurul festival destinat filmelor şi bucatelor balcanice din România. 🙂

Acum doi ani, în 2015, când îmi creasem blogul de o lună, am văzut că Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară venea pentru prima dată şi în Craiova, până atunci organizându-se doar în Portul Cultural Cetate. După ce am citit câte ceva despre festival, am presupus că va fi un eveniment care va mai dezmorţi oraşul ăsta în care de regulă nu se întâmplă mai nimic remarcabil, astfel că le-am trimis un mail organizatorilor şi le-am propus promovarea pe blogul meu. Nu ştiu care a fost reacţia lor ( poate s-au speriat de vârsta mea: aveam doar 15 ani pe-atunci, poate s-au bucurat că au dat de un om receptiv ), dar îmi amintesc cu emoţie că au acceptat, iar eu am fost în culmea bucuriei. 🙂

Ei bine, de la cele aproximativ 10 – 20 de persoane din public, din 2015 până la cei aproape 600 de oameni care au fost prezenţi în prima seară din 2017, Divanul a parcurs un drum glorios în Craiova, iar eu m-am bucurat să îl văd crescând în oraşul meu în tot timpul ăsta. Cu ocazia asta, îi felicit pe organizatori pentru perseverenţă şi reuşită! 🙂

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

Fotografii realizate de Emilia Frunzaru în Centrul Vechi, Craiova ( la ediţia din acest an 😀 )

Anul acesta, pe lângă bucurie, am mai simţit şi onoare. Onoarea de a fi singurul invitat special din Craiova în Portul Cultural Cetate, în calitate de blogger sau om din online. 😀

 

a oprit

Foto: Adi Bulboacă

a oprit

Am fost cazată – împreună cu Daniela Pasăre de la ForbesLife – la Balta lui Păstorel şi aşa s-a făcut că în fiecare dimineaţă am avut parte de priveliştea asta destinată nu atât ochiului, cât sufletului:

a oprit

 

Iar pentru ceea ce a făcut Divanul cu mine în acele câteva zile petrecute pe malul Dunării voi fi mereu recunoscătoare. 🙂 Cred că cel mai bun cuvânt pe care l-am găsit pentru asta este exact „a oprit”. Da, Divanul a oprit, vreme de câteva zile, toate grijile, problemele, temerile, nostalgiile. A oprit gândurile rămase în trecut sau cele îndreptate înspre viitor şi astfel, mi s-a părut că a oprit chiar timpul. Au fost cinci zile pe care le-am simţit în afara timpului, ca şi cum tot timpul care a existat vreodată era cuprins în ele şi nu aveam nevoie de nimic altceva decât de a fi atunci acolo. Cinci zile pe care le-aş închide într-o buclă temporală şi m-aş ţine pe mine însămi prizonieră acolo, cu pretenţia de a nu mă plictisi niciodată. Şi cu bănuiala că întocmai aşa ar fi.

 

a oprit

 

Poate aveţi impresia că sunt doar vorbe în vânt pe care le-ar putea spune toţi cei care au fost acolo. Poate că într-o măsură aveţi dreptate: toţi cei care au luat parte la magia de pe malul Dunării ar putea spune ceva similar. Însă nu sunt doar vorbe goale, iar în cele ce urmează am să vă demonstrez asta. 😀

Divan Film Festival fascinează – zic eu – din trei motive: primul, că are de toate; al doilea, că este pentru un grup restrâns de oameni; al treilea, că este autentic în fiecare por al său. Iar acum am să le iau pe rând.

Filme, mâncare, muzică, natură. Plajă, pădure, stânci, ponton, hamace, corturi, conac. Pian, vin, oameni, pisici şi câini, soare, vânt şi apusuri. Glume, râsete, întrebări, regizori, producători, invitaţi şi auto-invitaţi. De toate, aşa cum vă spuneam. Şi aceste toate formează explozia Divanului, care este cumva şi explozia verii… de la începutul unei toamne pline de nostalgie. Divanul se savurează uşor diferit în fiecare parte a sa, însă în esenţă rămâne acelaşi festival cu o libertate şi o voie bună specific balcanice. 🙂

 

a oprit

*Asta se întâmplă când îţi uiţi costumul de baie în cameră, intri în apă îmbrăcat şi apoi te usuci la soare. Cu hainele pe tine. :))

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

După cum spuneam, Divanul rămâne acelaşi indiferent de locul din care îl savurezi. Iar acelaşi semnifică şi al doilea motiv despre care vă vorbeam, şi anume că se întâmplă – cel puţin la Cetate – cu un număr limitat de oameni. De aceea se şi numeşte „Divan”: pentru intimitatea lui festivalieră, pentru zilele care se scurg cam cu aceiaşi oameni alături şi atât de liniştit şi molcom, ca şi cum ai privi totul de pe un divan. Partea bună e că nu priveşti totul de pe un divan, ci eşti în mijlocul acţiunii, iar pe lângă asta, te străduieşti să o împărtăşeşti şi cu cei rămaşi acasă, aşa cum am făcut eu cu voi ( la categoria asta intrând live-urile de pe Facebook şi poveştile de pe Instagram şi Facebook 😀 ) :

 

a oprit

 

a oprit

Foto: Adi Bulboacă

Şi chiar am avut ce să împărtăşesc în toată perioada aceea, pentru că Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară a respirat autenticitate în fiecare clipă. Cum anume? Nepăsându-i prea mult de alte evenimente asemănătoare şi, exact aşa cum declara Cătălin Olaru într-un interviu, neconcurând cu alte festivaluri din ţară sau din afara ei. Divanul rămâne Divan, pentru că e mic ca spaţiu şi număr de oameni, dar mare ca trăirile şi emoţiile, ca senzaţiile şi sentimentele care te traversează în decursul lui. Neinteresat de „succesul” sau „grandoarea” altora, el îşi priveşte în tihnă apusurile, în faţa cărora îşi strânge bucuros invitaţii şi organizatorii. Fiindcă, într-adevăr, pe malul Dunării, fiecare apus din fiecare seară e altfel, cu alte amestecuri de culori, cu alte ipostaze ale cerului, printre copaci sau de pe ponton. Cred cu tărie că Divanul nu ar avea acelaşi farmec fără soarele care pare să i se dăruiască doar lui în acele zile.

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

*Aceasta este de departe poza mea preferată, pentru că am imortalizat aici mai mult decât un apus, am imortalizat însuşi spiritul Divanului. ( Şi nu am prelucrat-o absolut deloc! 😀 )

a oprit

 

a oprit

Da, soarele ne-a bucurat şi pe timpul zilei. 🙂

Vă doresc şi vouă să simţiţi fericirea…

a oprit

 

… şi liniştea…

 

a oprit

 

… bucuria lecturii…

 

a oprit

 

… şi a naturii…

 

a oprit

 

a oprit

 

a oprit

 

… pentru că, momentan, eu nu le mai pot simţi. De ce? Fiindcă Divanul mi-a oprit sufletul la el, astfel că vara viitoare sunt nevoită să mă întorc să mi-l recuperez sau măcar… să-l vizitez. 🙂

 

Dragă Suflet,

Eşti acolo unde se termină România şi începe Divanul, sub razele soarelui şi în bătaia valurilor Dunării. O rugăminte: nu te mai întoarce acasă…

 

a oprit

*Uitându-mă în zare, după sufletul meu.

Ţin să le mulţumesc mult oamenilor din spatele festivalului, în frunte cu Fundaţia pentru poezie „Mircea Dinescu”, coordonatorul Monica Felea, dar şi coordonatorul departamentului de comunicare, Simona Rădoi, pentru că m-au invitat şi au făcut posibilă fericirea mea în acele frumoase zile. 🙂 Sper că anul viitor va veni curând. 😀

Şi, la final, un detaliu pentru cunoscători: filmele mele preferate au fost lungmetrajul „Lumina de apoi”, documentarul „Vâslind prin Europa” şi scurtmetrajul „Nu ai uitat”. 🙂

„You never know if you never try…”

Să ne auzim cu bine,

Victoria

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest1Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *