justsmileedit-1

Ce se întâmplă atunci când muţi centrul lumii tale…

Dragii mei de pretutindeni,
Întâmplarea despre care am să vă vorbesc astăzi… m-a impresionat şi mi-a dat de gândit într-un mod în care puţine întâmplări din ultima vreme au făcut-o. Şi, de fapt, nu a fost o întâmplare, ci a fost o simplă replică, iar autorul ei este Florian Călina a.k.a ( in my social media ) „The Little Gentleman” / „my lil’ bro”. 🙂

Acum mai bine de o lună mi-am cumpărat de la un târg de obiecte vintage un fluture din antimoniu stibiu ( am tăiat, pentru că mă ceartă Florian dacă zic „antimoniu” :)), deci să nu ziceţi nici voi! ), pe care intenţionam să îl transform într-un medalion statement – probabil cel mai mare medalion statement care a existat vreodată pe faţa Pământului ( wait and see ) :)), că doar îmi cunoaşteţi gustul pentru extravaganţă când vine vorba de aşa ceva… Şi… când am văzut ce alb şi ce simplu era fluturele meu, m-am gândit cum ar arăta… colorat şi plin de viaţă. 🙂 Şi după asta, m-am gândit imediat la persoana care i-ar fi putut da „viaţa” asta. Şi persoana aceea s-a dovedit a fi Florian. 🙂 ( vedeţi? Un lanţ interesant de gânduri pentru o fashionistă ca mine :)) )
Ca să ştiţi, Florian desenează de la 4 ani, aşadar pot să afirm cu tărie că avem de-a face cu un maestru adevărat. Evident, m-am bucurat mult când a acceptat să devină „designer-ul de viaţă” al fluturelui meu ( pe care, by the way, l-am botezat „Absolem”, ca pe fluturele mare şi albastru din „Alice în Ţara Oglinzilor”. 😀 ).
Dar nu am apelat la Florian doar pentru că ştiam că talentul lui înnăscut e indiscutabil, ci şi pentru că avem o viziune comună când vine vorba de… vizual. Adică, amândurora ne plac culorile. 🙂

 

Şi ştiam că orice avea să facă din fluturaşul meu, avea să îmi placă la nebunie. ( -> s-a şi întâmplat asta, just wait for it :)) )
În timpul procesului migălos şi rafinat la care am asistat – la care am avut onoarea să asist! – şi pe care l-aţi mai văzut sau puteţi să îl mai vedeţi aici, aici, aici şi aici, proces care a început aşa…
… Florian, the Little Gentleman & Artist, mi-a şoptit la un moment dat: „Ştii, Vicky, eu fac multe chestii care îi fac pe ceilalţi fericiţi, nu neapărat pe mine”. Şi cuvintele astea m-au lăsat mască pentru câteva clipe. Şi deşi i-am răspuns cu un şir de „ododo” şi „dankeee pentru după-amiaza asta” ş.a.m.d., în mintea mea se strecurau întrebări precum: „What do you mean, bro?! Cum adică nu faci mai des ceea ce te face pe tine fericit?!”.
Normal că mi-a fost greu să înţeleg asta, pentru că trebuie să ştiţi, înainte de toate, că lumea mea e centrată pe mine. Aşa cum spuneau şi clasicii, de altfel, „acolo unde sunt eu, este centrul lumii”. Şi v-am spus şi vouă de o grămadă de ori că nu e nimic greşit în a ne iubi pe noi înşine şi a ne pune pe noi pe primul plan, pentru că, dacă nu facem asta, nici ceilalţi nu vor şti cum să ne iubească şi cum să ne preţuiască. ( şi nu renunţ la aceste idei! )
Dar ceea ce mi-a zis Florian în după-amiaza aia ploioasă m-a făcut să mă mai gândesc la asta. Şi să mă întreb ce se întâmplă oare atunci când muţi centrul lumii tale… altundeva. Ca şi cum o capitală a unui stat s-ar muta în alt oraş, ca şi cum alt oraş ar deveni, deci, capitala. Deci, ce se întâmplă atunci când altcineva devine centrul lumii tale. Şi oare… cum s-o numi „mutarea” asta?
Fiindcă, da, în acea după-amiază gri de sâmbătă, Florian putea să facă orice altceva. Absolut orice altceva. Şi, credeţi-mă, chiar are ce să facă. :)) De la a se juca cu adorabila lui pisicuţă ( care e şi puţin wild în acelaşi timp :)) ) până la a… se informa cu privire la ultimele descoperiri din lumea chimiei şi până la a confecţiona cele mai inedite bijuterii din Univers, omul ăsta nu are cum să se plictisească niciodată. Şi totuşi… Şi totuuuuşi… El a ales, ca în acea după-amiază gri, să se joace cu diverse culori… pentru mine. A ales să îmi dedice mie timpul şi imaginaţia lui. A ales să îşi mute centrul lumii. Iar eu şi fluturaşul meu am devenit, pentru câteva ore, centrul lumii lui. 🙂 Necondiţionat.
Cred că atunci când muţi centrul lumii tale altundeva, se întâmplă asta:

S.P.L.E.N.D.I.D.
Eu am ales astăzi să nu promovez inteligenţa, creativitatea sau ingeniozitatea lui Florian – deşi aveam ce să spun şi pe acele planuri ;). Am ales însă să vă vorbesc despre sufletul lui. Pentru că, mai presus de orice, sufletele noastre sunt acel ceva care rămâne pentru totdeauna. Şi vorbim atât de rar despre ele… În plus, toată creativitatea şi întreaga tolbă cu idei vin din suflet. Şi de aceea poate Florian să creeze ceva atât de frumos la exterior: pentru că el însuşi e atât de frumos la interior. 🙂
Am găsit, aşadar, şi răspunsurile pe care le căutam. Am văzut cu ochii mei ce se întâmplă când laşi pe altcineva să devină centrul lumii tale. 😀 Şi am înţeles şi cum se numeşte „mutarea” centrului lumii tale. Ia să vă văd, ghiciţi? :)) Eu presupun că se cheamă „iubire”. Una prietenească, desigur :)).
Ar trebui să fac şi eu asta mai des. Să mă mai dau, din când în când, la o parte din centrul lumii mele. Şi aproape că am început s-o fac de astăzi… prin acest articol. Al cărui centru este nimeni altul decât Florian. 🙂 Cheers to that!
Florian, sper că citeşti asta. Îţi mulţumesc că m-ai făcut să îmi dau seama.
Voi când v-aţi mutat centrul lumii ultima dată? Şi unde? 🙂
„You never know if you never try…” 
Pe curând,
Victoria 

Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *