arta

Artă şi frumuseţe – o nouă rubrică

Salutări!

 

Cum a luat naştere „Artă şi frumuseţe”?

Aşa cum vă anunţam aseară, de astăzi încep o nouă rubrică: Artă şi frumuseţe. Motivele pentru care m-am hotărât să fac asta îşi au rădăcina în mai multe locuri: pe de-o parte, am fost inspirată de câteva dintre cărţile din colecţia Marile Muzee ale Lumii de la Biblioteca de Artă de la Adevărul ( nu le am pe toate, dar intenţionez să mi le procur 😀 ), iar pe de altă parte, şi documentarul semnat de Roger Scruton pe care l-am văzut recent, Why Beauty Matters, m-a îndemnat să pun bazele acestei noi rubrici.

Ei bine, momentan am gândit secţiunea Artă şi frumuseţe ca fiind compusă din articole despre picturile care m-au impresionat din cărţile de la Adevărul pe care le-am savurat în vară. Aşadar, va fi o selecţie pur personală a tablourilor din marile muzee din lume, bazată pe ideile, detaliile, istoriile din spatele operelor care mi-au atras atenţia. 🙂 Sper că veţi rezona şi voi cu alegerile mele şi că articolele din cadrul noii rubrici vor fi un deliciu cultural pentru voi.

Acestea fiind spuse, zic să nu mai pierdem vremea şi să introducem în scenă prima pictură. 🙂

 

arta

Sursa: Wikipedia

Este vorba despre Fecioara Maria în Biserică, realizată de Jan van Eyck cândva între anii 1420 – 1425, conform volumului cu numărul 4, dedicat Galeriei Naţionale de Pictură din Berlin de la Adevărul, pe care îl am eu.

Idei şi interpretări consacrate

Din câte se vede cu ochiul liber, Fecioara Maria, ţinându-l în braţe pe Pruncul Iisus, are dimensiuni colosale, neobişnuite, părând că ocupă tot spaţiul bisericii, care – la fel de vizibil – este una în stil gotic, stilul care se regăsea în societatea Evului Mediu târziu, în care a trăit Jan van Eyck. Postura măreaţă a Fecioarei nu devine impunătoare, întrucât se sprijină pe ideea că este văzută, de la începutul creştinismului, ca un templu ( casa lui Dumnezeu ) şi apoi, prin intermediul analogiei în care Biserica este căminul lui Iisus, iar Maria a însemnat şi ea, într-un fel sau altul, acelaşi lucru.

Trecând la detaliile mai greu accesibile „ochiului liber” 😀 , vă pot face atenţi asupra statuii din spatele Maicii Domnului, care o înfăţişează pe ea şi pe Copilul Hristos. Unii specialişti spun că statuia a fost poziţionată acolo de către van Eyck, pentru a sugera că cele două personaje din prim-plan sunt, de fapt, acea sculptură adusă la viaţă. De asemenea, cele două pete de lumină de pe podea semnifică prezenţa divină: lumina dumnezeiască a trecut prin trupul Fecioarei ducând la Naşterea lui Iisus, precum trece lumina soarelui prin ferestre – nevătămând, dar făcându-se simţită. Mi-a plăcut mult comparaţia aceasta. 🙂 Tot la acest capitol intră şi inscripţia de pe tivul rochiei Maicii Domnului: „Este mai frumoasă decât soarele şi întrece toate constelaţiile; comparând-o cu lumina, îi este superioară”.

Jocul de lumini şi umbre şi realismul împletit armonios cu misticul de către Jan van Eyck înscriu această lucrare printre capodoperele Renaşterii flamande şi, din punctul meu umil de vedere, pe bună dreptate.

 

Ideea mea

În vară, când am început să lecturez volumele din colecţia de la Adevărul, mi-am luat o agendă şi mi-am notat câteva lucruri esenţiale despre fiecare pictură care am simţit că mă atrage printr-unul sau mai multe elemente, prin ceva specific. Poate nu ştiaţi, însă aşa mi-am petrecut multe din dimineţile vacanţei, atunci când am fost acasă – momente în care mă întrebam de ce nu se vorbeşte mai mult despre artă. Această artă, nu alta. 🙂 Probabil atunci s-a însămânţat în mine dorinţa de a scrie eu însămi despre acest subiect.

 

arta

 

Ideea mea referitoare la pictura de mai sus sau, mai bine zis, motivul pentru care m-a impresionat a fost exact jocul dintre impozanţă şi adăpost, în ceea ce o priveşte pe Fecioara Maria. Pentru o privire necunoscătoare, ea ar putea părea hegemonică în opera lui van Eyck, total dominatoare, însă la o căutare mai atentă, ea simbolizează însăşi Biserica, dimensiunile ei fizice fiind acelea tocmai pentru a reda acest lucru. Este precum o mamă a tuturor creştinilor, care îi primeşte în braţele ei cu candoare şi sensibilitate. Acestea au fost reflecţiile mele de atunci, de când am descoperit prima dată această lucrare.

 

Final

După toate rândurile astea, sper să vă dau imboldul de a cerceta un pic mai departe decât v-am spus eu aici. 🙂 Chiar dacă nu se va întâmpla aşa, mă bucur dacă aţi reuşit să ajungeţi până în acest punct al articolului. Sfatul meu pentru voi toţi este să vă îndreptaţi atenţia, mintea şi ochii mai des spre acea artă a altor vremuri, fie că vorbim de pictură, sculptură, arhitectură sau muzică, pentru că ea reprezintă realmente frumuseţea. Nu credeţi?

 

„You never know if you never try…”

Cu bine,

Victoria-the-art-lover

 

P.S.: Fotografie cu mine realizată de Ana Popa

 

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *