adevarul abandonat

Adevărul este abandonat

Din jurnalul unei căutătoare a adevărului

Final de august, 2017: filmul ”Pe aripile vântului” este interzis la un cinematograf din SUA, justificându-se că îi plasează pe negri într-o lumină nefavorabilă, de sclavi, inferiori albilor.

Început de ianuarie, 2018: operei ”Carmen” de George Bizet îi este schimbat finalul la un teatru din Italia, Don José nemaiucigând-o pe Carmen, ci aceasta din urmă pe el. Explicația a fost că nu se cade ca uciderea unei femei să fie aplaudată în timp ce noi trăim vremuri în care femeile suferă diverse violențe.

Final de februarie, 2018: în Marea Britanie apare un film în regia lui Garth Davis, ”Maria Magdalena”.

Final de martie, 2018: filmul ”Maria Magdalena” intră în cinematografele din România. Curiozitatea autoarei acestei notițe de jurnal este, bineînțeles, trezită și, astfel, filmul cu pricina, vizionat. Mai jos vor fi înșirate pe scurt ( fiindcă limitele spațiului și timpului se impun ) câteva elemente inacceptabile, care ar trebui privite ca scandaloase, în contextul adevărului care s-a transmis așa cum știm cu toții, de peste 2000 de ani:
– Apostolul Petru este interpretat de un actor negru;
– Există o scenă în care este pusă pe seama Mântuitorului o predică pe care fără rezerve o putem numi feministă, în care Iisus, sub portretizarea lui Joaquin Phoenix, le îndeamnă pe femei să își ia viața în mâini și să se revolte, dacă este nevoie, împotriva taților, a fraților și a soților lor;
– Maria Magdalena este prezentă la Cina cea de Taină, stând chiar în dreapta lui Hristos;
– Ea este și singura, conform viziunii regizorului, căreia Iisus i Se arată după Înviere; atenție, singura, nu prima.

Dacă și voi sesizați anomaliile, absurditățile și mizeriile conținute de toate acestea, atunci puteți înțelege că oamenii ăștia sunt în stare să declare că albul e negru și negrul e alb, că doi și cu doi fac cinci, că acum suntem în război cu ”Estasia” și că peste cinci minute, războiul va fi de fapt împotriva ”Eurasiei”.

Sfârșit de jurnal

 

Îmi îndrept acum atenția spre cartea lui Hayek, ”Drumul către servitute”: acesta face distincția între individualism și colectivism, explicând că o societate cu o formă colectivistă își direcționează toate eforturile spre atingerea unui scop unic, în comparație cu una în care domnește individualismul și în care indivizii sunt liberi în a-și urma propriile scopuri.

Pentru a-i face pe oamenii prinși în mrejele colectivismului să creadă cu adevărat în scopul stabilit de centru, să și-l internalizeze și să fie convinși că acesta era țelul lor dintotdeauna, autoritățile dintr-o astfel de societate se joacă cu limbajul, schimbând sensul obișnuit al anumitor termeni – în general, cuvinte care reprezintă valori precum ”libertate”, ”egalitate”, ”dreptate” și care sunt în strânsă legătură cu morala care a stat la baza acelei societăți până atunci – cu unul care se potrivește întocmai scopului unic ales de conducători.

”Adevăr” este unul dintre cuvintele care vor deveni ”cochilii goale”, după cum se exprimă Hayek. Sub o formă sau alta de colectivism, adevărul nu mai trebuie căutat cu ajutorul conștiinței individului, nu mai trebuie susținut de dovezi, ci el devine un recipient, un vas umplut cu ordinele, poruncile, proiecțiile grupului conducător. Ca o jucărie deloc inofensivă creată de niște minți care doresc ”binele general”, cu care îi ademenesc pe unii și pe alții, fiindcă unii și alții nu știu că binele general este, de fapt, binele personal al deținătorilor acelor minți, camuflat în epitete vagi. ( Paranteză: Bertrand Russell ne spune în ”Problemele filozofiei” că existența convingerilor depinde de mințile omenești, însă adevărul convingerilor nu mai depinde de aceste minți, ci de fapte. )

Aceste rânduri trebuie privite ca o încercare de a evidenția importanța păstrării adevărului trecutului pentru acum și întotdeauna, păstrării adevărului ca valoare înaltă care apropie spiritul omenesc de cel divin. Nu, nu îl vom putea atinge vreodată pe cel din urmă, dar străduința noastră va scoate la iveală tot ceea ce este mai bun în noi.


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *