putere

Adevărata putere este o frumuseţe.

Ziua bună, drumeţilor virtuali! 🙂

Voi ce credeţi? Puterea este o frumuseţe sau nu? Şi mai ales, ce fel de putere s-ar putea înscrie aici? Când suntem puternici şi când suntem slabi?

Ştiţi, întotdeauna am vrut să fiu puternică. Şi poate am şi reuşit de foarte multe ori, habar n-am. Nu mă identific cu tiparul omului plângăcios, dar am slăbiciunile mele, pe care, mai mereu, le ţin bine ascunse. :)) Şi recent am ajuns la concluzia că, într-o măsură, e greşit ce fac. Exact despre asta vreau să vă vorbesc azi.

Mai nou, cred că atunci când nu îţi arăţi vulnerabilităţile, atunci când ţii doar pentru tine durerile, atunci când eşti confuz, dar nu o arăţi, eşti slab, nu puternic. Nu sunt de părere că puterea înseamnă să te închizi într-o bulă, cu tot cu rănile tale, cu supărările sau dezamăgirile şi să rămâi acolo, doar ca să îţi ţii nefericirile departe de ochii tuturor. Nu consider că eşti tare dacă susţii întruna că nu ai nevoie de oameni, deşi tu ştii în sinea ta că ai.

 

putere

Fotografie realizată de Ana Popa la Melek Beauty Center

 

Cred că acest tip de putere – în care încercăm să eliminăm punctele noastre slabe – e o putere mascată, falsă, dacă vreţi. Nu e o tărie interioară autentică, ci doar o fantomă a unei astfel de tării, o umbră, o adiere.

Adevărata putere înseamnă frumuseţe, clar. 🙂 Dar cum e adevărata putere? Când se întâmplă ea?

Ei bine, se întâmplă atunci când ne permitem nouă înşine să plângem în faţa altui om, să ne dezvăluim emoţiile, să le lăsăm la vedere. Mi se pare un act – poate minor, e drept – de curaj. Această reală putere există în intenţia noastră de a recunoaşte că avem nevoie de oameni, că nu putem face totul singuri, că ceilalţi ne pot face, într-o măsură, fericiţi. Mai cred că suntem cu adevărat puternici atunci când ne mărturisim temerile, când vorbim cu sinceritate despre defectele noastre, când ne facem cunoscute slăbiciunile. Pe scurt, dovedim adevărata putere dinăuntrul nostru atunci când arătăm că suntem şi slabi. Weak is the new strong, cum ar veni. :))

Mi-ar plăcea să fim… mai umani unii cu alţii. Dacă ne baricadăm 24 din 24 în spatele unui zid de aroganţă sau sarcasm, asta nu arată decât că vrem să ne protejăm cumva fragilitatea. E ca şi cum am sta închişi într-o cutie pe care scrie: „Atenţie! Obiect fragil. Se poate sparge”. Zic să deschidem cutia şi să ieşim de-acolo. E firesc să ne dorim să ne protejăm fragilitatea, însă consider că ar fi cazul să mai lăsăm, din când în când, la vedere partea noastră firavă. Pentru că ea ne face să fim oameni. Şi poate ar trebui să fim oameni până la capăt – cu tot ceea ce ţine de asta – mai des. Fiindcă sunt de părere că, dacă vrei să schimbi societatea ( sau lumea ), e nevoie să începi cu tine însuţi prima dată. Căci da, cred în exemplul personal. Altfel, nu ştiu cum am putea reuşi.

O ultimă mărturisire: există o melodie care m-a inspirat să scriu acest articol şi aş vrea să o împărtăşesc cu voi. 🙂

 

 

„You never know if you never try…”

Stay strong human & Change the world,

Victoria

 

 


Împărtăşeşte frumuseţea...
Share on Facebook0Pin on Pinterest1Tweet about this on Twitter0Share on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *